De ce nu-mi fac planuri

Pentru că întotdeauna mi le dă cineva peste cap.
Pentru că nu-mi plac bilanțurile.
Pentru că nu vreau să trăiesc agățată de limba ceasului.
Pentru că mâine s-ar putea să nu mai fiu.
Pentru că mi-e frică.
Pentru că oamenii își propun, la început de an, să fie mai buni, mai... și uită pe parcursul anului ce și-au pus în minte. Nu vreau să fiu unul dintre ei.

Comentarii

Daniel C. a spus…
Iarna asta vineţie
de-a să ţie să-ţi dea ţie
eu înaintez în vârstă
tot mai iute şi mai trist
anii parcă-mi trec acuma
pe-un răboj de ceferist

Trenul vieţii s-a lărgit
cu vagoane s-a-nmulţit
iară eu rămas în gară
n-am urcat
şi am rămas
să-ngrijesc de boli iubita
ce din tinereţea sa
a făcut ce-a vrut doar ea
Carmen Musat Coman a spus…
Acum si eu stiu o poezie - Culoarul vietii, dar e optimista - fiind scrisa de un copil de 9 ani.
Zice asa, in final:
Viata a trecut
Si nu m-a durut.

Sper sa zica asa si la 80 de ani.

Trista si frumoasa poezia vinetie...
Daniel C. a spus…
Uneori, in inima noastra, isi face loc ideea decenta ca, gresitii nostri sunt mai buni si mai drepti decat noi. Eu asta simt si stiu de ce simt asa... Lumea este nedreapta, nu protestez decat fata de mine pentru orice clipa in care m-am plans de ceva si am spus ca as fi fost nedreptatit.
Cu drag!
Anonim a spus…
A, nu ma gandeam ca v-ati plange ci doar constatam diferenta de perceptie datorata varstei.
Carmen Musat Coman a spus…
Tot eu sunt si in postarea de mai sus dar nu stiu ce s-a intamplat...

Postări populare