vineri, decembrie 09, 2011

Moș Crăciun – pro sau contra


din volumul Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul, ce va fi lansat joi, 15 decembrie la ora 17:00 la Libraria Mihai Eminescu

În preajma Crăciunului, un părinte, crescut în spiritul arid al epocii prerevoluționare, când doar Moș Gerilă aducea cadouri, acest Moș care nu avea vreo întruchipare trupească, fiind așa, doar un nume – putea fi foarte bine folosit și termenul „cadou de la serviciu“ pentru punga ce conținea, invariabil, râvnita portocală – deci acest părinte care nu auzise nicicând vorbindu-i-se în copilărie de Moș Crăciun s-a întrebat dacă e cazul sau nu să-i mărturisească fiului lui că Moșul nu există, că de fapt ei, părinții, sunt cei care-i cumpără cadourile dorite. Că lista aceea pe care o scrie cu trei luni înainte de sărbători și pe care o pune în cutia poștală, cu speranța că va ajunge la destinație, nu iese din clădirea poștei, fiind aruncată la vreun coș de gunoi. S-a gândit să încheie cu povestea asta cu Moș Crăciun, fiindcă oricum copilul e mare, mai devreme sau mai târziu va afla că a fost mințit. „Ce să-i spun copilului meu când va veni să mă întrebe dacă e adevărat că Moș Crăciun nu există, fiindcă așa i-a zis un coleg de școală? Nu e mai bine să afle de la mine decât să-mi reproșeze că l-am mințit atâta vreme?“. Și părintele avea destule argumente în favoarea ideii susținute: că oricum de vreo doi ani băiatul lui tot întreba de ce Moș Crăciun de la grădiniță nu seamănă cu cel care vine acasă la el, de ce nu l-a întrebat ce face, dacă e cuminte, atunci când a venit la grupa cealaltă la serbare, de ce…? Răspunsurile au fost dibace, dar părintele și-a dat seama că nu vor fi mulțumitoare și peste un an, doi, când logica va crea alte întrebări. Și s-a gândit că e mai bine să-i mărturisească adevărul. Grea sarcină, să-ți privești copilul în ochi și să-i spui că totul e o minciună. Oricum ai face-o, cu oricât de mult tact l-ai pregăti pentru acest moment, e receptat ca o minciună, ca o trădare. Fiindcă poate că în sufletul lui deja își pune întrebări în legătură cu existența Moșului, dar le alungă repede, fiindcă lumea lui e mai aproape de poveste decât a noastră. De ce să-l smulgem din lumea aceasta? Va afla, cu siguranță, că nu există cu adevărat, că e doar un mit. E mai bine să nu afle de la noi, chiar dacă i se va spune cu brutalitate, de către un coleg răutăcios, că e naiv dacă mai crede că Moșul a venit cu sania sau că renul de jucărie se transformă în ren adevărat, noaptea, spion al Moșului. Mai devreme sau mai târziu va afla, dar în acele momente, când va veni la noi plângând, căutând negarea celor aflate, trebuie să avem mult tact și să încercăm să-i explicăm că poveștile frumoase nu mor niciodată. Zâna cea bună nu există decât în poveste, asta o știe el foarte bine. La fel și Moș Crăciun. E o poveste, una frumoasă, despre iubire, cadouri, bucurie, sărbătoare. Să-i explicăm că e un mit, dar că poți crede în acest mit chiar dacă ți-a fost zdruncinată credința în existența trupească a Moșului. Important e să te poți bucura de sărbători, împreună cu cei dragi. Important e să poți fi tu însuți Moș Crăciun, mai târziu, cumpărând cadouri pentru părinții tăi, pentru cei dragi. Să vă bucurați împreună de cadourile puse sub brad, împachetate cu dragoste cu o zi înainte. Să crezi în ideea de Moș Crăciun și atunci vei vedea că viața e frumoasă.

2 comentarii:

Cristina B spunea...

Eu am suferit cand am aflat ca nu exista Mos Craciun si asta cu atat mai mult cu cat din momentul in care mi s-a spus ceva de genul, "hai draga ca esti mare, de unde sa existe Mos Craciun, nu exista cum nu exista nici zane, zmei... aste-s povesti pentru copii"... de atunci nici nu am mai gasit cadouri sub brad. Cand am avut copii mi-am propus sa nu ii las sa guste deziluzia asta, asa ca la 2 ani si jumatate primul copil a gasit cadouri sub brad, dar impreuna am pregatit un sac rosu in care am pus cadouri pentru bunica, bunicu, matusi etc, apoi l-am imbracat pe el in Mos Craciun si am plecat acasa la bunici unde el a impartit cadouri. A fost tare mandru ca el a fost Mos Craciun. Chestii asemanatoare am facut cu fiecare. In fiecare an au avut surprize placute, de cateva ori a fost imposibil de explicat cum au aparut ca prin minune cadourile sub brad... sau cum a picat sub nasul lor sacul rosu pe balcon, chiar cand Mosu trecea cu elicopterul pe deasupra casei bunicilor (care nu-i prea departe de aeroport :-) ). Atunci cand m-au intrebat daca exista le-am spus ca e sigur ca exista, mai exact... oamenii buni se fac Mos Craciun ca sa aduca cadouri celorlalti si sa-i faca fericiti. Niciodata nu a fost foarte clar, niciodata nu m-am ferit sa le spun ca trebuie sa tin bani pentru cadouri de Craciun, dar m-am straduit sa pastrez surprizele si bucuria... Usurel au prins ideea... ideea de Mos Craciun. Nici unul nu a fost tulburat cand a auzit de la colegi ca Mosul nu exista. Ei au sustinut mereu ca Mosul exista, adica sunt mami si tati si matusa si alti oameni care vor sa-i faca pe copii fericiti... ba chiar ei insisi au fost Mos Craciun...

Carmen Muşat Coman spunea...

Ce frumos povestiti... ce frumos ii cresteti, in spiritul lui Mos Craciun - adica al daruirii, al bucuriei. Asa e, Mos Craciun suntem noi...oamenii.
Va multumesc