Moș Crăciun - la stat și la particular
Să aveți sărbători fericite!
Serbare la stat și la particular
Cu tolba lui, Moș Crăciun a poposit și anul acesta în grădinițe, singurul loc unde – încă! – nu este întrebat al cui tată este. Cu ochii pe ceas ori intrând în pielea personajului, a asistat la serbarea pe care toți, de-a fir a păr, au pregătit-o în cinstea-i. O serbare care e, de fapt, un prilej de a arăta părinților pe ce se duc banii lor. Asta la particular, unde lui Moș Crăciun i s-a cântat și recitat în engleză, franceză, germană. Acesta, prea bătrân fiind, poate că ar fi ascultat mai degrabă ceva în rusă, dar grădinițele particulare n-au decât miss și frau, uneori și madam. Grație emoției prilejuite de sosirea sa, plictiseala de a repeta aceleași versuri de două luni încoace – doar totul trebuie să fie perfect, nu? – a mai dispărut, dar până la urmă somnul învinge, în cele trei ore de spectacol, și cel mai răbdător și cuminte copil. Părinții sunt încântați însă, chiar dacă-și dau seama că se cam depășește măsura timpului.
- „Domnule, dar ce putere de concentrare au, să stea trei ore nemișcați pe scenă“, se aude în sală. Puterea e, de fapt, apatie, și nici un părinte nu se gândește că timp de două luni a plătit un salariu mediu pe economie pentru ca odrasla lui să repete o strofă în engleză și un cântec în franceză. Dar nu numai asta nu-i trece prin cap părintelui care optează pentru grădiniță particulară. Nu-i trece să aibă o obiecție: că sunt prea mulți în grupă și că în sala în care se unde se joacă și mănâncă și dorm, că nu sunt scoși la aer, că a lipsit miss și o altă miss a preluat și grupa acesteia. Că nu se aerisește, că nu e afișat meniul, că nu au asistentă medicală și copilul a luat lindini, că nu s-a făcut niciodată ședință cu părinții, ci se discută numai pe la colțuri. De unde vine atitudinea asta binevoitoare, umilă chiar? Din teama ca nu cumva să se supere cea în buzunarul căreia intră dolarii săi și care, cu un zâmbet comercial, îi spune cât de talentat, deosebit etc. e copilul său. Nu contestăm faptul că sunt grădinițe particulare atestate de Ministerul Educației care nu intră în categoria celor de sus. Ce ne miră pe noi nu e că mulți părinți optează pentru o astfel de formă de învățământ, invocând mai binele, ci lipsa de atitudine, reacție a lor. N-au absolut nici o pretenție, nici o observație de făcut, oricât de mică, deși uneori își dau seama că banii lor se cam duc pe apa sâmbetei. Iar relația părinte-educator șchioapătă, deoarece se află sub semnul falsității: miss are tot interesul să aibă clienți, or, aceștia nu plătesc să audă că au copii obraznici sau cam tăntălăi.
Nu aceeași situație se întâlnește la grădinițele de stat. Aici, mentalitatea comunistă funcționează foarte bine și acum. „Ce-i al statului îmi aparține“, gândește românul, așa că i se pare normal ca, pentru alocația zilnică de hrană pe care o plătește – aceasta scăzându-i-se din suma totală când copilul absentează, situație neîntâlnită la particular, unde, indiferent de cât se lipsește, se plătește integral – să întrebe ce face educatoarea când dorm copiii, de ce i se dă copilului ciocolată la desert, că-l agită, ce studii are profesoara de engleză care face opționalul, de ce n-au fotolii pat, de ce se ține ședință, că e ocupat, are serviciu, de ce-i reproșează mereu asistenta medicală că ocolește cabinetul, de ce trebuie să facă un costum de serbare. Serbare la care participă nemulțumit, căci n-a fost de acord cu cadoul pentru care nu i s-a mai cerut nici un ban. Nu i-a plăcut nici că odrasla lui a învățat dansuri populare și a cântat colinde, a avut un rol într-o scenetă și, în timp ce repeta pentru serbare, făcea și exercițiile din programa Ministerului Educației. O bombardează pe educatoare cu întrebări de genul „Unde-i avizierul acela cu care v-ați lăudat, că eu de unde să știu ce face copilul meu toată ziua aici?“, o jignește, bârfește. E dreptul lui, doar, fiindcă educatoarea e plătită de stat. Adică de el, deci îi aparține.
Din fericire însă, pe Moș Crăciun nu-l interesează toate astea. El vine și la stat și la particular și împarte daruri tuturor. Celor mici, că pentru cei mari nu se găsește minte în sac.
Serbare la stat și la particular
Cu tolba lui, Moș Crăciun a poposit și anul acesta în grădinițe, singurul loc unde – încă! – nu este întrebat al cui tată este. Cu ochii pe ceas ori intrând în pielea personajului, a asistat la serbarea pe care toți, de-a fir a păr, au pregătit-o în cinstea-i. O serbare care e, de fapt, un prilej de a arăta părinților pe ce se duc banii lor. Asta la particular, unde lui Moș Crăciun i s-a cântat și recitat în engleză, franceză, germană. Acesta, prea bătrân fiind, poate că ar fi ascultat mai degrabă ceva în rusă, dar grădinițele particulare n-au decât miss și frau, uneori și madam. Grație emoției prilejuite de sosirea sa, plictiseala de a repeta aceleași versuri de două luni încoace – doar totul trebuie să fie perfect, nu? – a mai dispărut, dar până la urmă somnul învinge, în cele trei ore de spectacol, și cel mai răbdător și cuminte copil. Părinții sunt încântați însă, chiar dacă-și dau seama că se cam depășește măsura timpului.
- „Domnule, dar ce putere de concentrare au, să stea trei ore nemișcați pe scenă“, se aude în sală. Puterea e, de fapt, apatie, și nici un părinte nu se gândește că timp de două luni a plătit un salariu mediu pe economie pentru ca odrasla lui să repete o strofă în engleză și un cântec în franceză. Dar nu numai asta nu-i trece prin cap părintelui care optează pentru grădiniță particulară. Nu-i trece să aibă o obiecție: că sunt prea mulți în grupă și că în sala în care se unde se joacă și mănâncă și dorm, că nu sunt scoși la aer, că a lipsit miss și o altă miss a preluat și grupa acesteia. Că nu se aerisește, că nu e afișat meniul, că nu au asistentă medicală și copilul a luat lindini, că nu s-a făcut niciodată ședință cu părinții, ci se discută numai pe la colțuri. De unde vine atitudinea asta binevoitoare, umilă chiar? Din teama ca nu cumva să se supere cea în buzunarul căreia intră dolarii săi și care, cu un zâmbet comercial, îi spune cât de talentat, deosebit etc. e copilul său. Nu contestăm faptul că sunt grădinițe particulare atestate de Ministerul Educației care nu intră în categoria celor de sus. Ce ne miră pe noi nu e că mulți părinți optează pentru o astfel de formă de învățământ, invocând mai binele, ci lipsa de atitudine, reacție a lor. N-au absolut nici o pretenție, nici o observație de făcut, oricât de mică, deși uneori își dau seama că banii lor se cam duc pe apa sâmbetei. Iar relația părinte-educator șchioapătă, deoarece se află sub semnul falsității: miss are tot interesul să aibă clienți, or, aceștia nu plătesc să audă că au copii obraznici sau cam tăntălăi.
Nu aceeași situație se întâlnește la grădinițele de stat. Aici, mentalitatea comunistă funcționează foarte bine și acum. „Ce-i al statului îmi aparține“, gândește românul, așa că i se pare normal ca, pentru alocația zilnică de hrană pe care o plătește – aceasta scăzându-i-se din suma totală când copilul absentează, situație neîntâlnită la particular, unde, indiferent de cât se lipsește, se plătește integral – să întrebe ce face educatoarea când dorm copiii, de ce i se dă copilului ciocolată la desert, că-l agită, ce studii are profesoara de engleză care face opționalul, de ce n-au fotolii pat, de ce se ține ședință, că e ocupat, are serviciu, de ce-i reproșează mereu asistenta medicală că ocolește cabinetul, de ce trebuie să facă un costum de serbare. Serbare la care participă nemulțumit, căci n-a fost de acord cu cadoul pentru care nu i s-a mai cerut nici un ban. Nu i-a plăcut nici că odrasla lui a învățat dansuri populare și a cântat colinde, a avut un rol într-o scenetă și, în timp ce repeta pentru serbare, făcea și exercițiile din programa Ministerului Educației. O bombardează pe educatoare cu întrebări de genul „Unde-i avizierul acela cu care v-ați lăudat, că eu de unde să știu ce face copilul meu toată ziua aici?“, o jignește, bârfește. E dreptul lui, doar, fiindcă educatoarea e plătită de stat. Adică de el, deci îi aparține.
Din fericire însă, pe Moș Crăciun nu-l interesează toate astea. El vine și la stat și la particular și împarte daruri tuturor. Celor mici, că pentru cei mari nu se găsește minte în sac.
Comentarii