Viața, prin ochii unui copil și ai unui adult

Într-un magazin, un copil se uită fix la bolul cu bomboane de pe tejghea.
- Sunt pentru mine! îi spune fetița tatălui ce se așezase la rând.
Tatăl nu a auzit-o sau s-a prefăcut că nu aude. Mai degrabă a doua variantă, din moment ce eu am auzit, fiind și ceva mai departe.
Fetița de vreo 8 ani are o acadea în gură și stă exact în fața bolului cu bomboane. Nu vede nimeni că moare de poftă să ia o bomboană. O văd eu și-i împărtășesc vânzătoarei dorința copilului. Un copil bine crescut, totuși, din moment ce nu se îndreaptă spre bol, să se servească. Așteaptă să primească acordul.
Domnișoara se uită așa, cu un pic de dispreț la fetiță și spune:
- Păi, are o bomboană în mână.
Așa, deci, avem de-a face cu o mare pofticioasă. O bomboană în gură, una în mână și altele în bol, la îndemână.
Bomboanele rămân la îndemână, fetița se așază pe o canapea, tot în fața bolului, și continuă să privească bomboanele. În timpul acesta își trece acadeaua dintr-o parte în alta, strângând bine în pumnul mic bomboana din alt magazin.

Comentarii

Postări populare