România, țara unde nu mai poți să aprinzi o lumânare
Din când în când mai trec pragul unei biserici, spre a aprinde o lumânare pentru cei dragi mie. Cei de aici și cei de dincolo. De regulă când e ziua de naștere a unei persoane dispărute. Mă închin repede în fața icoanei, neștiind prea bine ce să-i spun, Dumnezeu e și în afara bisericii, și apoi mă îndrept spre locul unde se aprind lumânările. Căutând cu privirea locul lumânărilor pentru vii și morți, îmi trece de fiecare dată prin minte gândul poznaș să las un bilet - Morți se scrie cu un singur i și nu cu doi. Detaliu de necredincios, mi-ar spune cineva.
Azi am făcut la fel, fiind 9 februarie, ziua de naștere a lui Didi. Dacă ar fi trăit, am fi sărbătorit. Ne-am fi adunat, noi, studenții ei, și am fi râs, am fi făcut planuri. Tot timpul făcea planuri Didi. Făcuse multe, mai avea multe de făcut.
Acum, de ziua ei aprind o lumânare.
La biserica Sf Dimitrie era pustiu când am ajuns eu, pe la ora 13. Am luat cinci lumânări, de la un bărbat de vreo 35-40 de ani care citea dintr-o Biblie, cred, și care, când m-a văzut, a început să se închine de parcă voia să se ferească de necuratul care îi apăruse în față - chiar m-am simțit și prost, poate că se ruga și taman atunci ajunsese omul la închinăciune, dar eu așa am simțit, că semnul crucii îl ferește de răul din fața lui. Un minut, două, să fi stat în fața icoanei și apoi am făcut cale-ntoarsă, spre ieșire. Atunci am observat-o. Stătea pe scaun, în spatele mesei cu acatiste. Ca o umbră lungă și rea, ce se alungește și mai mult la înserare. A ieșit imediat după mine, mi-a luat-o repede înainte, a deschis ușa locului unde se aprind lumânările și a început să-și facă de lucru.
- Dumnezeu să-i odihnească, mârâi ea.
Mâna ei ca o gheară lua capetele de lumânări și suflul ei zgomotos stingea flacările, apoi capetele cădeau, cu zgomot, în găleata din fier. De la morți întâi, apoi de la vii. Găleata a fost răsturată apoi într-o alta, și în liniștea aceea zgomotele erau amplificate, spărgând pioșenia, umilința. De parcă un virtuoz se afla la pian, cel mai mare virtuoz al lumii, și un muncitor cu picamărul făcea o gaură lângă el, pe scenă, pentru o țeavă.
Apoi s-a postat la ușă, cu mâinile împreunate în față, ca un cioclu.
- Sănătate, mai spuse ea, așteptând ceva de pomană.
- Sănătate, am răspuns apasat, cu obidă, cu furie, cu scârbă, cu tot ce s-a strâns în mine urât.
Doamne, unde să mă duc să aprind o lumânare și să fiu lăsată în pace, cu gândurile și micimea mea?
Azi am făcut la fel, fiind 9 februarie, ziua de naștere a lui Didi. Dacă ar fi trăit, am fi sărbătorit. Ne-am fi adunat, noi, studenții ei, și am fi râs, am fi făcut planuri. Tot timpul făcea planuri Didi. Făcuse multe, mai avea multe de făcut.
Acum, de ziua ei aprind o lumânare.
La biserica Sf Dimitrie era pustiu când am ajuns eu, pe la ora 13. Am luat cinci lumânări, de la un bărbat de vreo 35-40 de ani care citea dintr-o Biblie, cred, și care, când m-a văzut, a început să se închine de parcă voia să se ferească de necuratul care îi apăruse în față - chiar m-am simțit și prost, poate că se ruga și taman atunci ajunsese omul la închinăciune, dar eu așa am simțit, că semnul crucii îl ferește de răul din fața lui. Un minut, două, să fi stat în fața icoanei și apoi am făcut cale-ntoarsă, spre ieșire. Atunci am observat-o. Stătea pe scaun, în spatele mesei cu acatiste. Ca o umbră lungă și rea, ce se alungește și mai mult la înserare. A ieșit imediat după mine, mi-a luat-o repede înainte, a deschis ușa locului unde se aprind lumânările și a început să-și facă de lucru.
- Dumnezeu să-i odihnească, mârâi ea.
Mâna ei ca o gheară lua capetele de lumânări și suflul ei zgomotos stingea flacările, apoi capetele cădeau, cu zgomot, în găleata din fier. De la morți întâi, apoi de la vii. Găleata a fost răsturată apoi într-o alta, și în liniștea aceea zgomotele erau amplificate, spărgând pioșenia, umilința. De parcă un virtuoz se afla la pian, cel mai mare virtuoz al lumii, și un muncitor cu picamărul făcea o gaură lângă el, pe scenă, pentru o țeavă.
Apoi s-a postat la ușă, cu mâinile împreunate în față, ca un cioclu.
- Sănătate, mai spuse ea, așteptând ceva de pomană.
- Sănătate, am răspuns apasat, cu obidă, cu furie, cu scârbă, cu tot ce s-a strâns în mine urât.
Doamne, unde să mă duc să aprind o lumânare și să fiu lăsată în pace, cu gândurile și micimea mea?
Comentarii
Ce mai, o icoana a raului! :)
Cat despre acel de citea si se crucea - erati o ispita ptr el! :)
Desi nu cred ca aveati o tinuta indecenta, adica sunt sigur!
Imi aduc aminte, odata in Grecia, in Corfu, la Biserica Sf Spiridon, erau si niste popi romani pe acolo si o fotografiau pe o turista romanca, la vreo 65 de ani care umbla in chiloti! Si tot asa voia sa intre si in biserica de acolo - eu i-am bunghit ca sunt romani, dupa fetze, si am deschis gura:
- Va amuzati, hait?
- Aaa... nuuu... ptr o revista!
Apoi, femeia in 65 de ani si in chiloti(slip) tumnai se pregatea sa intre in biserica! Eu i-am zis, @Puneti ceva pe dvs, o esarfa, ca sa nu se supere grecoaicele!
Ea si-a pus o esarfa, transparenta! Era foarte cald si mirosea a hoit in toata biserica - nu stiu de ce!
Am si acum o poza cu doamna aceea cand se fotografia cu fiesa langa un tun! :)
Dar am divagat! Imi place scriitura dvs, are mult farmec!
O, vai mama mea de ispita ce eram - cu caciula pe ochi.... Va amuzati si dumneavoastra, ce sa faceti pe vremea asta cainoasa.
Cred ca omul era in toiul rugaciunilor dar m-a enervat privirea lui rea.
Multumesc, sunteti amabil, ca de obicei. Vorba ceea - si la ce mi-a folosit?
Sa aveti zile frumoase...
Zilele astea sunt nametite, asa de rau, ca acum o ora un politai m-a ciupit nitelus cu masina lui, adica a zgariat masina mea! A coborat ferm, cu ochi de vultur, dar mai tanar decat mine... Eu l-am intrebat de noroc, ca se poate? Adica, cum? El nu vede pe unde merge? Noroc ca nu am patit nimic grav la masina, o zgarietura!
- Si acum ce vreti sa facem? (era cu el si un oficial de se ocupa de dezapezire)
- O lasam asa, am zis eu! E doar o zgarietura!
Omul mi-a intins mana recunoscator! Mai incolo, niste copii il dadeau cu huo!
Oficialul a zis:
- Toata lumea ne judeca acum! Toti se iau de noi! Aveti grija in trafic, mi-a strecurat el intelept!
- N-aveti grija, eu ma uit pe unde merg! Sau mai stii, poate maine poimaine dau si eu in boala lui Huidu, cu Kapu! si cine stie pe unde @derapez! :)
Ninge mult si greu! Aerul s-a primenit foarte mult! Acum se poate face niascaiva ozonoterapie si aici, la Bucuresti!
Cat e zapada alba, ca dupa aia...
Sa aveti o zi buna!
Sa inteleg ca pot sa ma duc sa si aprind o lumanare zilele astea...
Pai, da, aveti grija - ca se pare ca ei au. Noroc cu copiii - ca pe ei inca nu-i pot pacali.
Zi buna si dumneavoastra, ce a fost rau s-a dus....