joi, septembrie 13, 2012

Educația, la români



Copilul se distrează urmărind cu degetele banda neagră, o pipăie, se apleacă asupra ei, încercând să descifreze misterul mișcării. Degetele-i dispar după ea și reapar, de parcă ar fi un prestidigitator.
Părinții sunt lângă el, dar se uită în altă parte, absenți, plictisiți, mulțumiți poate că au o clipă de răgaz și copilul nu-i mai întreabă ceva.
- Aveți grijă la copil, îi atenționează cineva, O să-și prindă degetele!
Mama îl trage de mână, brusc, prea brusc, prea brutal.
- Că nu mă înțeleg cu el, că nu ascultă deloc, i-am zis de atâtea ori să stea locului... Nu mai știu ce să mă fac cu el….
Nu știi cui se adresează, ca o scuză: ei înseși, bărbatului, persoanei care o atenționase cu privire la posibilul accident?
Tatăl replică enervat:
- Păi, dă-i o palmă!
- Păi i-am dat două! răspunde ea dezarmată.
Și în ochi i se citește disperarea.

Niciun comentariu: