sâmbătă, iulie 29, 2017

Delta Neajlovului, delta din spatele Bucureștiului

În Parcul Natural Comana nu se mai intră cu mașina de anul trecut. Așa se explică liniștea de dincolo de bariera de care mai trece totuși câte un șofer strecurat de cel ce o avea cheia lacătului. Bicicliști, câțiva tineri cu mers ușor. Un grătar făcut exact în fața panoului care te anunță că până și fumatul e interzis aici și cam asta e tot. A, mai sunt câteva case ascunse la capătul unei alei de un indicator care anunță că acolo au voie numai riveranii. Ale cui sunt casele astea în mijlocul Parcului Natural? Nu ai de unde să afli, câinele ieșit pe sub poartă apără secretul și te alungă. Drumul însă prin pădure e o încântare. Bicicleta rulează ușor pe pământul bătătorit iar rarele porțiuni cu pietriș sunt și ele aproape bătătorite.

Până la Comana sunt cam 30 de km, spre Giurgiu. Urmărind indicatoarele, nu ai cum să ratezi. Cum nu ai cum să ratezi nici Delta Neajlovului, în continuarea Parcului Aventura. Asta dacă nu ai bicicletă să treci dincolo de barieră, pe drumul pădurii. Sau și cu bicicletă, la întoarcere. De ai copii poți să-i dai cu tiroliana sau să-i urci prin copaci și poți și tu să o faci împreună cu ei, în Parcul Aventura. Și poți să te plimbi în jurul Deltei Neajlovului sau chiar prin ea (cu vaporașul asigurat de Casa Comana sau de Adminstrația Parcului Natural Comana - nu știi cine asigură serviciul cum nu știi nici cine îngrijește spațiul din jurul Deltei). Oricine ar fi - poate că ambele - o face bine, fir-ar să fie. Verdele e verde și e curat, te poți așeza pe gazon, te poți plimba pe alei. De parcă nu ești la noi.

Așezat pe iarbă, vei privi pletele-n vânt ale salciei din fața ta, spaima amuzată a celor două tinere care zăresc un șarpe de apă, gesturile protectoare ale adultului care-l învață pe puști să vâslească. Trenulețul cu turiști trece pe lângă tine, pe alee, vaporașul cu turiști trece pe apă, tu ești la mijloc, pe iarbă, privești cerul, Delta, stuful, păsările răzlețe, barca goală, cuplul cam gălăgios care-și face un selfie.

E un loc așa de frumos că ți-e și teamă să vorbești despre el. Dacă nu va mai fi așa de frumos data viitoare? 

 










Niciun comentariu: