Lui A, cu dragoste

S-a apropiat de stand și a început să-mi vorbească. I-am recunoscut ochii și glasul, deși nimic altceva nu mai păstra amintirea tânărului de 18 de ani. După 7 ani, mi-a vorbit despre sinucidere ca act de curaj și eliberare, despre visuri și dragoste. Despre cartea pe care o va scrie și subiectul acesteia. Despre judecata celorlalți și privirea lor. Despre starea de deprimare a oamenilor pe care-i reîntâlnește. Despre lipsa lor de speranță. Despre văicăreala lor. Despre imposibilitatea lor de a se bucura de ceea ce trăiesc și despre lumea în negru pe care o văd. Nu se simte deloc confortabil, simte că i se fură toată energia aici, toată lumea se uită ciudat la el. Și în jur e doar deprimare și nimeni nu râde și peste tot observă lipsa vieții de mâine. Mâine? Da, dacă nu va avea ce să mănânce își va lua un job pentru vară. E simplu. De la toamnă se va înscrie la o a doua facultate. E gratuită, în Danemarca. Acolo unde locuiește de 5 ani, împreună cu prietenul lui, și el tot român.

Gesticulează larg, părul lui blond- roșu-verde se ițește dincolo de marea masă a oamenilor care-l privesc cu dispreț sau întorc capul. Cardiganul îi flutură și el, odată cu mâinile lungi, privirea albastră e plină de viață. Zâmbește și-l îmbrățișez. Promite să revină a doua zi, împreună cu mama.

A doua zi îmi apar în față, el la fel de senin și fericit, mama, în doliu, schițând un zâmbet trist și obosit. Vorbesc, el trece delicat peste momentul căderii mamei în amintiri, o ridică de subsuorile relației lor nevăzute de alt ochi, o face să zâmbească, să privească dincolo de moartea ce vine fără anunț. Îi urmăresc îndepărtându-se, ea ținându-l de braț, o femeie în negru, copleșită de durere dar înfruntând cu capul sus privirea semenilor ei, asumându-și condiția copilului ei într-o lume a prejudecăților și a aruncării cu piatra în cel ce iese din norme.

Cel ce iese din norme? Din linia morală? Care morală? În jurul nostru oamenii se înșală unii pe alții și rămân în continuare în minciuna cuplului aparent fericit. Fac compromisuri de neimaginat și trec drept modele de urmat. Mint cu nerușinare și fură. Oameni ai bisericii pângăresc trupuri de copii și sunt considerați sfinți de către oameni prostiți cu vorbe.

- E gay? mă întreabă o cunoștință, privind în urma lor.

Aprob din cap, fericită. Da, e gay. Și sunt fericită pentru el și pentru lecția pe care mi-a dat-o acest tânăr  de 25 de ani care, cu părul lui galben-roșu-verde și privirea albastră și-a pus inima în palmele mele și ale tuturor celorlalți. Ați mai întâlnit pe cineva care să o facă așa, pur și simplu? Ați mai întâlnit oameni fericiți și să vorbească despre fericirea lor fără teamă? Oameni vii?

Zilele trecute am aflat că se va căsători. Cu prietenul lui.

Știți ce fericită am fost pentru el? Și știți de ce? Pentru că e un om bun, senin, deștept, sincer. Pentru că nu poartă măști și nu minte. Pentru că iubește și nu i-e teamă de iubirea lui. Câți dintre noi mai sunt așa de senini și de liberi? Și de îndrăgostiți până dincolo de lume?