Plombe și oameni
Îmi cade o plombă. De fapt masca unei măsele îmbrăcate. Doamna doctor o privește și spune, zâmbind:
- E veche, nici nu se mai face așa acum, dar mai ține câțiva ani.
Eu spun că de e nevoie mai bine îmbrăcăm din nou măseaua, dânsa iar zâmbește:
- Pentru mine ar fi avantajos, dar nu are rost din moment ce nu are nici o problemă și vă mai ține câțiva ani. O cimentăm la loc. Așa e normal.
- Asta ziceți dumneavoastră, dar mai rar se întâmplă astfel.
Dânsa mă privește și zice:
- E totuși o profesie umanitară.
Fiind o măsea îmbrăcată în urmă cu vreo 15 ani, model vechi, cu ciment mult, cu o parte a gingiei cu retenție - vă scutesc de detalii - doamna doctor a făcut-o ca nouă într-o oră. Ca să se și cimenteze bine. Verificări, tot tacâmul. În timp ce eu stăteam cu fălcile încleștate, așteptând să se cimenteze, doamna doctor mi-a povestit cum vin cu pungile cu gunoi chiriașii de la etajul doi și le lasă sub geamul cabinetului, lângă pom. În timp ce doamna doctor verifica de e totul în regulă cu noua mască veche, un grup de trei elevi s-a oprit în dreptul geamului și s-a amuzat suflând fumul țigărilor spre noi. Geamul fiind închis, altfel.
La final am întrebat-o cât îi datorez.
- Păi ce am făcut, nu am făcut nimic, doar am cimentat-o.
- Păi totuși, am protestat eu, v-am chinuit cu ea, nu se poate, mă faceți să mă simt prost. Și timpul...O fi profesie umanitară dar nici așa.
A râs și a rămas așa cum a zis.
V-am zis că nici măcar nu era o măsea îmbrăcată acum 15 ani de dânsa?
- E veche, nici nu se mai face așa acum, dar mai ține câțiva ani.
Eu spun că de e nevoie mai bine îmbrăcăm din nou măseaua, dânsa iar zâmbește:
- Pentru mine ar fi avantajos, dar nu are rost din moment ce nu are nici o problemă și vă mai ține câțiva ani. O cimentăm la loc. Așa e normal.
- Asta ziceți dumneavoastră, dar mai rar se întâmplă astfel.
Dânsa mă privește și zice:
- E totuși o profesie umanitară.
Fiind o măsea îmbrăcată în urmă cu vreo 15 ani, model vechi, cu ciment mult, cu o parte a gingiei cu retenție - vă scutesc de detalii - doamna doctor a făcut-o ca nouă într-o oră. Ca să se și cimenteze bine. Verificări, tot tacâmul. În timp ce eu stăteam cu fălcile încleștate, așteptând să se cimenteze, doamna doctor mi-a povestit cum vin cu pungile cu gunoi chiriașii de la etajul doi și le lasă sub geamul cabinetului, lângă pom. În timp ce doamna doctor verifica de e totul în regulă cu noua mască veche, un grup de trei elevi s-a oprit în dreptul geamului și s-a amuzat suflând fumul țigărilor spre noi. Geamul fiind închis, altfel.
La final am întrebat-o cât îi datorez.
- Păi ce am făcut, nu am făcut nimic, doar am cimentat-o.
- Păi totuși, am protestat eu, v-am chinuit cu ea, nu se poate, mă faceți să mă simt prost. Și timpul...O fi profesie umanitară dar nici așa.
A râs și a rămas așa cum a zis.
V-am zis că nici măcar nu era o măsea îmbrăcată acum 15 ani de dânsa?
Comentarii