sâmbătă, martie 17, 2012

Don Quijote de Romania


Îl vezi la Universitate, trăgând după el un cărucior cu saci. Jos, jos, se zărește o carte veche, legată cu sfoară. Dar nu asta atrage privirea ci chipiul lui don quijotesc, un lighean de bărbier ce încadrează un chip frumos, senin. Bătrânul are o seninătate pe care doar nebunii sau cei înțelepți o au. Îți poți imagina orice despre el, dacă ai vreme. Dar cine are?

Deunăzi, când iarna începea să se retragă în pământ, am trecut pe lângă el: avea același cărucior plin cu saci si aceeași pălărie care ascundea sub ea visuri deșarte. Dădea cuiva un răspuns de înțelept sau de nebun:
- Lasă că trecem noi și de iarna asta!

A zâmbit și am văzut că în zâmbetul lui Don Quijote cucerise lumea.

Niciun comentariu: