Don Quijote de Romania


Îl vezi la Universitate, trăgând după el un cărucior cu saci. Jos, jos, se zărește o carte veche, legată cu sfoară. Dar nu asta atrage privirea ci chipiul lui don quijotesc, un lighean de bărbier ce încadrează un chip frumos, senin. Bătrânul are o seninătate pe care doar nebunii sau cei înțelepți o au. Îți poți imagina orice despre el, dacă ai vreme. Dar cine are?

Deunăzi, când iarna începea să se retragă în pământ, am trecut pe lângă el: avea același cărucior plin cu saci si aceeași pălărie care ascundea sub ea visuri deșarte. Dădea cuiva un răspuns de înțelept sau de nebun:
- Lasă că trecem noi și de iarna asta!

A zâmbit și am văzut că în zâmbetul lui Don Quijote cucerise lumea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Magicamp sau povestea magiei dragostei

Vișineștii de la Casa de asigurări de sănătate

O lume nepoliticoasă, nepoliticoasă, nepoliticoasă