O poezie a Amitei Bhose dedicată lui Brancuși




Lui Brâncuși

Moto: „Cerul nemărginit veni de departe
Se aplecă deasupra Terrei împădurite.
Îi șopti: sunt al tău”.
Rabindranath Tagore

Terra își înalță sărutul
În Coloana nesfârșită,
Scăldată-n purpuriul înserării.

Cerul coboară la ea.
O ține-n brațele-i albastre.
Se unește cu pământul
Într-o veșnică sărutare.

Între Poartă și Coloană
Tăcerea stă-ntruchipată în Masă –
Simbol al dragostei eterne
a tuturor celor care au iubit,
iubesc, vor iubi.

Amita Bhose
15 februarie 1980

Comentarii

vasile a spus…
MULTUMIM!

Postări populare de pe acest blog

Magicamp sau povestea magiei dragostei

Vișineștii de la Casa de asigurări de sănătate

O lume nepoliticoasă, nepoliticoasă, nepoliticoasă