La mulți ani la toată lumea!

Azi e Ziua Femeii. Da, știm cu toții, știm și noi, femeile, știu și ei, bărbații.

Într-o instituție unde femeile sunt majoritare, doamnele care o conduc s-au gândit sa le ofere salariatelor un moment de destindere, de ieșire din cotidian. Le-au invitat in sala de evenimente, au invitat și un actor, un chitarist, au pus, cum se zice, de un spectacol. Le-au oferit și un tichet cadou la un centru de înfrumusețare - deși banuiesc că multe dintre angajate vor pasa tichetul fetelor lor sau vecinelor mai tinere. Bomboane, sucuri. Că doar e sărbătoarea femeilor.

La un moment dat la microfon actorul recita o poezie închinată femeilor, a lui Păunescu, ochii erau ațintiți asupra-i. Și taman atunci a intrat pe ușă ... nea Ion o să-i spun eu. Un nene la vreo 60 de ani, cu un fes in cap, într-o salopetă bleu. Omul ducea în brațe o băncuță din lemn. Și în solemnitatea aceea impusă de actorul de la microfon, s-a auzit vocea lui nea Ion:
- La mulți ani la toată lumea!

Fără să se oprească din mers, fără să se uite la cineva anume. Fără vreo intonație ironică dar tonul lui părea a zice:
- Lasă că vă știu eu cu mofturile voastre de 8 martie! Vă las să vă faceți cheful, să aveți și voi impresia că e ziua voastră!

Nu știu de ce, dar nea Ion ăsta mi-a fost tare simpatic. Pentru că el s-a prins că de fapt Ziua femeilor nu există.