Patronul pițiponc

Patronul pițiponc e îmbrăcat după ultima modă, în culorii vii dar trăsăturile îi rămân neșlefuite, oricâți bani și-ar pune pe el. Vorbește tare, face complimente doamnelor de la instituțiile statului, cărora le aduce și câte o punguță cu câte o atenție - cu siguranță că nu intră în categoria „atențiilor” de pe panoul de  pe perete care ne înștiințează că „în acest birou nu se primesc atenții”. Doamnele, vreo trei, vorbesc la pertu cu el, dovadă că se cunosc de mult, râd și se bucură la vederea lui și roiesc cu dosarele firmelor lui - ii fac ordinele pentru transfer în conturile firmelor lui. El le semnează, le ștampilează și continuă să o complimenteze pe cea mai tânără:
- Vai, dar ce frumos v-ați bronzat!
Ea chicotește și răspunde, flatată:
- Dar nici n-am stat! Că dacă stăteam...
- Înseamnă că aveți dumneavoastră pigment bun. Dar unde ați fost?
- La Eforie Nord.
- Noi am fost la Jupiter. Nu mi-a plăcut, păi n-am găsit șezlong, spune pițiponcul. Dar am rezolvat: i-am dat lu unu 50 de lei și i-a gonit pe unii de pe șezlonguri  și ni le-a dat nouă...A fost tare bine: două șezlonguri, o măsuță...
- Păi cât era șezlongul?
- Era 15 lei, dar dacă nu mai era! Ei, și i-am dat lu ăla 50 de lei, ce mai faci cu 50 de lei?!
Pițiponcul și-a luat cele trei ștampile ale firmei și a plecat.
- Te pup, pa! zise una dintre  inspectoare.

Ce mai faci cu 50 de lei? Aș întreba un profesor, un pensionar...