duminică, martie 15, 2009

Doamnă ministru, lăsaţi muzica să cânte!

Îmi imaginez viitorul nu prea îndepărtat: copii rostogolindu-se spre şcoală ca nişte mingi, cu hamburgeri în mâna dreaptă, cu telefonul în stânga şi cu căşti la urechi, de unde răsună ultima manea la modă. Pentru ei, Nichita Stănescu este o poetă iar Fuhrer este un oraş din Germania. Burebista este, mai mult ca sigur, numele unui nou joc pe calculator, şi Nadia Comăneci este o tipă care făcea reclamă la o bancă. Viitorul sună bine, nu?

Nu. Pentru că dincolo de beneficiile fizice şi psihice, să faci sport, înseamnă şi să înveţi spiritul de echipă, să fii disciplinat, să respecţi reguli, să-l susţii pe cel de lângă tine, să ştii când să renunţi la minge pentru a o pasa celui care are o mai bună poziţie pentru a înscrie un gol. Să ştii să renunţi la orgolii dar şi să-ţi aperi echipa. Înseamnă şi să încerci să fii mai bun, ca să treci primul linia de sosire. Să înveţi spiritul de competiţie, să fii mândru de reuşitele tale. Şi, nu în ultimul rînd, să îţi consumi prea plinul de energie, în condiţiile în care părinţii lucrează din ce în ce mai mult şi nu reuşesc să ajungă în parc cu copiii lor decât la sfîrşit de săptămână, dacă ajung şi atunci.

Nu. Pentru că a face orele de muzică înseamnă bucuria de a fi împreună cu ceilalţi. Chiar dacă au sau nu au voce, copiii se bucură să împărtăşească sunetele muzicii. A face muzică înseamnă o memorie mai bună – s-a dovedit ştiinţific – dar înseamnă şi descoperirea frumosului. Nu vor ajunge mari muzicieni dar nici nu e nevoie. Când eşti vesel, fredonezi câteva note. Copiii noştri, când vor fi veseli, vor înjura. Să faci ore de muzică înseamnă să te deschizi lumii, să fii mai luminos, mai senin. Să fii mai bun şi nu spun lucruri mari.

Vorbim de educaţie muzicală, culturală. Vorbim de trecutul nostru istoric. Vorbim de orele de desen care aduc culorile lumii în faţa copiilor. Îmi amintesc cu plăcere de orele de desen, când imaginam peisaje de iarnă cu mulţi copii care se dădeau cu sania. N-am devenit pictoriţă dar nu a fost nevoie să devin pictoriţă. Ştiu că există culoarea cerului senin şi o pot recunoaşte, vara, pentru că am avut parte de frumos în copilăria mea. Am desenat acel cer pe coala mea de desen, am făcut sărituri în lungime, la groapa cu nisip, am cântat la mandolină în Formaţia şcolii. O şcoală dintr-o comună apropiată Bucureştiului, nici măcar nu era dintr-un oraş. N-am ajuns pictoriţă, nici muziciană, nici mare sportivă. Dar recunosc frumosul si sunt eu, sufleteşte, mai frumoasă.

Acum, tot ce-mi doresc e ca acest frumos al lumii din jur să fie cunoscut şi de copilul meu. Copilul meu care ar trebui, într-un viitor nu prea îndepărtat, să nu mai facă ore de sport, să nu mai facă istorie, să nu mai facă desen, să nu mai facă muzică. Să facă... ce?

Acum câteva zile, pe scena Teatrului Mic s-a desfăşurat un proiect îndrăzneţ: elevi ai Liceului francez împreună cu elevi ai Corului de copii Radio au susţinut patru spectacole cu tragedia Esther, de Jean Racine. Au fost la înălţimea valorii teatrului care i-a găzduit. Într-un viitor nu prea îndepărtat, aceste spectacole nu vor mai exista pentru că sunetul muzicii va tăcea în şcoli.

Asta doriţi, doamnă ministru ?

Notă: Nici un articol, fragment al unui articol sau fotografie nu pot fi reproduse fără acordul autoarei.

6 comentarii:

Dan Gheorghe spunea...

e aberant sa se spuna - scoatem sportul din programa scoalara, ca sa aiba elevii un "sejur" mai usor la scoala. sa fim seriosi. mai bine s-ar umbla la fiecare disciplina in parte, sa fie mai aerisita, sa contina doar informatiile utile elevilor. aia ar insemna o reforma adevarata a programei scolare. dar ca intotdeauna de 20 de ani incoace, invatamantul nu are parte de niste decizii logice...

Carmen Muşat Coman spunea...

Cu atat mai aberant - daca-mi poate fi permisa formularea - cu cat doamna ministru vine din invatamant. Si da, o programa mai aerisita ar inseamna cu adevarat o reforma in invatamant.

Cristina spunea...

ar fi bine ca Doamna Ministru sa stie ce doreste. Ma tem ca habar nu are. Dupa masurile haotice pe care le-a luat, dupa declaratiile despre faptul ca "nu-i place cum se face sportul in scoala", dupa ping-pongul cu nervii cadrelor didactice si acum si cu cei al elevilor si parintilor, dupa cele 15000 de diplome false (care au o stransa legatura cu mersul invatamantului romanesc in ultimii ani),sunt sigura ca doamna in cauza si-a gresit locul. Nu stiu ce fel de cadru didactic este dar ca manager al unui minister ce formeaza viitorul unei societati este total depasita. Nu se face invatamant vrand sa reformezi(oare?) orele de sport, muzica sau istorie. Poate ar fi timpul sa privesca cineva, vreun om intelept, la tarile care au facut ceva in domeniul invatamantului modern si sa ia exemplu. Nimeni nu cred ca intelege ideea: nu sa scoti ore e important ci sa faci in asa fel ca, indiferent cate ore petrece elevul la scoala, acestea sa-i fie de folos. Sa invete dar sa se si joace, sa faca chimie dar asta sa nu insemne un chin, sa faca muzica dar si matematica, sa aiba ore de studiu dar si ore in care poate iesi in curtea scolii sa admire cerul albastru sau sa stabileasca ce fel de frunze au copacii. Scoaterea orelor nu va rezolva nimic daca nu se regandeste modul cum facem scoala.
Si artele n-ar trebui sa lipsesca niciodata din programul copiilor nostri indiferent de nivelul de scolarizare. Ele mai pastreaza sufletul in "stare de functionare".
recunosc: m-am lungit si am scris aproape un articol.

Carmen Muşat Coman spunea...

Eu nu-i inteleg pe oamenii astia ajunsi in functii cheie. Le ia Dumnezeu mintile? Se prostesc? Innebunesc? Nu are consilieri? Sau sunt la fel ca dansa?
Tu te-ai lungit cu folos. Altii s-au instalat in functii fara rost.

Anonim spunea...

Cate o ora de muzica, religie, sport, si desen pe saptamana mi se pare rezonabil pentru fiecare copil in parte. Nu ar trebui scoase aceste materii sub nici o forma din programa scolara. Dar am inteles ca aceste materii nu vor mai fi obligatorii dar ele se vor face sub o forma de extrascolare. Bun si asa, mai ales ca nu toti copii sunt buni la sport sau la muzica sau desen. Nu au aptitudini si atunci ar fi inuman sa obligi un copil fara voce sa ia o nota la muzica mai ales ca multi profesori dau din pacate nota pe voce si nu pe istoria muzicii. Mai aiurea mi s-a parut insa ca elevilor de la liceu li s-a cerut sa aleaga intre materii. S-a cerut sa se aleaga intre matematica si religie. Vorba fiicei mele (clasa a 10), "Mama ce legatura poate fi intre matematica si religie?" Si cum ei sunt la liceu de matematica si informatica, va dati seama ca religia a picat din start. Da sa zicem ca pune pe elev sa aleaga (ca asa se intampla si in America si uite la ei saracii in ce hal au copii) dar pune sa se aleaga intre religie si muzica sau intre muzica si desen dar nu intre 2 materii total opuse. Ma intreb ca si Carmen, oare unde va ajunge, biata noastra generatie viitoare? Vom avea copii burtuhosi, necunoscatori dar BUNI CONSUMATORI de produse si reclame. Nu e vremea sa ne intrebam ca e ceva politica din afara pentru a distruge oamenii, sa devina niste animale bune doar de tras la jug, care sa nu mai gandeasca? Adevarul este ca cei de sus nu au nevoie de oameni care sa gandeasca, acestia sunt mai greu de strunit. Sa aveti o saptamana buna. Cristina Lupu

Carmen Muşat Coman spunea...

Eu nu stiu ce fel de politica e si de unde vine insa e o politica proasta. Oamenii au nevoie de sport, muzica, desen pentru a fi mai frumosi sufleteste. Vom avea oameni urati, vor fi mai urati, copiii nostri. Poate ca vom avea matematicieni olimpici, dar pentru o natie nu e suficient. O natie are nevoie si de cultura.