vineri, decembrie 18, 2009

Despre mândrie

Tot căutând ceva prin calculator - ca o babă într-un coş cu zdrenţe - mi-am amintit de o întâmplare. Acum ceva ani, eram cu Ana la un concert de chitară. Spectatoare. Lângă mine, o doamnă în vârstă care părea a nu mai fi vorbit de mult, dacă mă ghidam după debitul ei. Şi-mi vorbea, şi-mi vorbea... Era totuşi înainte de începerea concertului. Aflu că e mama celui care avea să susţină concertul, o felicit, era foarte mândră. Află că şi Ana cântă la chitară şi, foarte amabilă, îi urează:
- Să dea Dumnezeu să ajungi aşa faimoasă ca băiatul meu şi să cânţi la fel de bine ca el!

A început concertul, s-a încheiat concertul. Interpretul, mediocru. De fapt un bun tehnician dar nu se vedea deloc talentul. El doar interpreta. Nu se crease nici o legătură între el şi instrument. Era ca un elev conştiincios, care se străduieşte, repetă, transpiră dar nu are acel 1% geniu.

Când s-a terminat concertul, eu şi Ana ne-am uitat una la alta şi ea a zis:
- Mai bine nu.
Adică: Mai bine să nu devin faimoasă ca el.

Iar interpretul? N-am mai auzit de el.

4 comentarii:

Daniel C. spunea...

Eu nu am ajuns inca acolo incat sa dibui lipsa lui 1% fiindca mie imi lipseste mai mult decat atat, asa ca am ajuns sa cred ca insusi tehnica, buna sau f buna, e o dovada a geniului.
In ceea ce priveste mandria mamei instrumentistului, este de explicat fie si pentru ca la romani dimensiunea mandriei capata intotdeauna dimensiuni faraonice.
Si spun asta fiindca doar gratie blogului ma joc si eu, uneori, de-a filozoful, de-a artistul, cand stiu bine ca nu sunt asa si culmea nici macar nu doresc asta.
Si totusi vreo mandrie daca-as avea ar fi aceea ca macar simt frumos... nu mereu...
Felicitari pentru buna educatie data copilului!

CARMEN spunea...

Sa dea Dumnezeu ca Ana sa va depaseasca voua parintilor asteptarile si sa va mândriti cu talentul ei adevarat!

Carmen Muşat Coman spunea...

Draga Carmen, imi aduc si eu aminte... Ana a aplicat acel "Mai bine nu" in mod total. Dupa ce a luat premiul I pe Capitala acum doi ani? sau trei? a pus chitara-n cui.

Adevarul ca nu mai avea cand sa faca si chitara de performanta dar nici nu mi-am imaginat ca asa o lene o s-o apuce de se pune praful pe chitara.

Are ea alte talente insa, noroc ca nu s-au terminat.

Cred ca pe la 20 de ani o sa ne certe ca am lasat-o in pace. Sau poate nu.
Sanatosi sa fim!
Fuse bine la petrecere?

Carmen Muşat Coman spunea...

A, pai si eu tot asa, cu blogul. Mai artista, mai filozoafa, mai scriitoare.

Iau in serios felicitarile si multumesc.