Despre librari
De când cu editura, sunt mai atentă la comportamentul librarilor. Recunosc ca până anul acesta i-am ignorat - iertare! - si ma adresam lor numai când trebuia să plătesc o carte. Eram, cred, un cititor atipic, de fiecare dată când intram în librărie ştiam ce căutam.
Anul acesta însă am avut parte de librari cât pentru viaţa de până acum. De pildă, ieri: am fost la Cărtureşti şi la parter se află Fata bătrână. Am rugat un domn să-mi permită să pun banderole pe cărţi - unii dintre voi le ştiti, cele cu Best seller de Cucuieţii din Deal. Amabil, a chemat-o pe domnişoara care se ocupa de raion. Cum să nu! Doriţi să le aduc şi pe cele din depozit să le punem? Nu, mulţumesc, a fost răspunsul, măcar să se vândă acestea. La etaj, o altă domnişoară m-a ajutat să dau de urma cărţilor editurii şi chiar s-a dus în depozit după un titlu care se epuizase la vânzare. Mulţumesc frumos, n-aveţi pentru ce.
Să nu vă imaginaţi însă că eram singură în Cărtureşti. Nu. În timpul acesta oamenii veneau, plecau, întrebau, plăteau. Nu pot să spun că librarii din Cărtureşti zâmbesc tot timpul - nici n-ar fi normal - însă când li te adresezi şi e cazul de un zâmbet, o fac. Se poartă normal şi amabil, fără să exagereze cu zâmbetele şi amabilitatea, şi aşa mi se pare şi mie firesc, altfel m-aş simţi incomodată.
O jumătate de oră mai târziu, intru în librăria CLB din Romană, la coloane. Întreb dacă au o carte, o doamnă destul de încruntată sau poate doar suferindă îmi răspunde afirmativ, îmi dă cartea, eu întreb dacă mai e şi o altă ediţie, pe jumătate întoarsă cu spatele îmi spune că nu, mai demult a fost una, tonul pare puţin iritat, ce naiba mai vreau, nu am deja cartea în mână? cam ăsta pare a fi răspunsul nerostit. Şi mulţumesc şi mi se răspunde scurt şi destul de plictisit - de genul ia te uită, încă unul care întreabă şi nu cumpără! - şi în timp ce trag uşa după mine mi-aduc aminte că atunci când am sunat la sediul CLB şi le-am propus să ia cărţile editurii în reţeaua lor de librării o doamnă - care era şi acum 30 de ani, din câte înţeleg, că mi-a spus că tare mult s-a luptat să vândă cartea Amitei Bhose, Eminescu şi India, ce ciudat, i-am răspuns, eu care ştiam că s-a epuizat imediat şi reacţia oamenilor din 2009 îmi dă dreptate, Eminescu şi India e o carte căutată, chiar şi de nespecialişti - deci revenind la doamna de la CLB aceasta mi-a dat numărul de telefon al unei firme de distribuţie care să-mi distribuie cărţile în librăriile lor, la ce bun? am întrebat eu, dacă pot s-o fac eu, să vi le distribui direct eu. Dar na, aşa procedează ei, îmi convine, bine, nu-mi convine, iar bine. Şi da, nu-mi convine aşa că nu sunt în librăriile CLB cărţile editurii, nu vreau să am de-a face cu firme căpuşă, or avea şi ele rostul lor dar dacă eu pot să le aduc direct de ce sunt condiţionată de colaborarea cu aceste firme?
Iar dacă intru în librăriile CLB constat că nici nu are de ce să-mi pară rău că nu colaborez cu cutare firmă de distribuţie.
Sănătate!
Anul acesta însă am avut parte de librari cât pentru viaţa de până acum. De pildă, ieri: am fost la Cărtureşti şi la parter se află Fata bătrână. Am rugat un domn să-mi permită să pun banderole pe cărţi - unii dintre voi le ştiti, cele cu Best seller de Cucuieţii din Deal. Amabil, a chemat-o pe domnişoara care se ocupa de raion. Cum să nu! Doriţi să le aduc şi pe cele din depozit să le punem? Nu, mulţumesc, a fost răspunsul, măcar să se vândă acestea. La etaj, o altă domnişoară m-a ajutat să dau de urma cărţilor editurii şi chiar s-a dus în depozit după un titlu care se epuizase la vânzare. Mulţumesc frumos, n-aveţi pentru ce.
Să nu vă imaginaţi însă că eram singură în Cărtureşti. Nu. În timpul acesta oamenii veneau, plecau, întrebau, plăteau. Nu pot să spun că librarii din Cărtureşti zâmbesc tot timpul - nici n-ar fi normal - însă când li te adresezi şi e cazul de un zâmbet, o fac. Se poartă normal şi amabil, fără să exagereze cu zâmbetele şi amabilitatea, şi aşa mi se pare şi mie firesc, altfel m-aş simţi incomodată.
O jumătate de oră mai târziu, intru în librăria CLB din Romană, la coloane. Întreb dacă au o carte, o doamnă destul de încruntată sau poate doar suferindă îmi răspunde afirmativ, îmi dă cartea, eu întreb dacă mai e şi o altă ediţie, pe jumătate întoarsă cu spatele îmi spune că nu, mai demult a fost una, tonul pare puţin iritat, ce naiba mai vreau, nu am deja cartea în mână? cam ăsta pare a fi răspunsul nerostit. Şi mulţumesc şi mi se răspunde scurt şi destul de plictisit - de genul ia te uită, încă unul care întreabă şi nu cumpără! - şi în timp ce trag uşa după mine mi-aduc aminte că atunci când am sunat la sediul CLB şi le-am propus să ia cărţile editurii în reţeaua lor de librării o doamnă - care era şi acum 30 de ani, din câte înţeleg, că mi-a spus că tare mult s-a luptat să vândă cartea Amitei Bhose, Eminescu şi India, ce ciudat, i-am răspuns, eu care ştiam că s-a epuizat imediat şi reacţia oamenilor din 2009 îmi dă dreptate, Eminescu şi India e o carte căutată, chiar şi de nespecialişti - deci revenind la doamna de la CLB aceasta mi-a dat numărul de telefon al unei firme de distribuţie care să-mi distribuie cărţile în librăriile lor, la ce bun? am întrebat eu, dacă pot s-o fac eu, să vi le distribui direct eu. Dar na, aşa procedează ei, îmi convine, bine, nu-mi convine, iar bine. Şi da, nu-mi convine aşa că nu sunt în librăriile CLB cărţile editurii, nu vreau să am de-a face cu firme căpuşă, or avea şi ele rostul lor dar dacă eu pot să le aduc direct de ce sunt condiţionată de colaborarea cu aceste firme?
Iar dacă intru în librăriile CLB constat că nici nu are de ce să-mi pară rău că nu colaborez cu cutare firmă de distribuţie.
Sănătate!
Comentarii