Sunt o doamnă sau nu?

Zilele trecute am primit o scrisoare de la BCR. O deschid şi încep să citesc:

"Stimată doamna Carmen Coman,

Te-ai gândit vreodată că poate fi simplu, sigur şi avantajos să ai un card de credit?" Blablabla, totul era in acelasi ton, persoana a doua singular.

Acum eu chiar nu înţeleg: sunt sau nu o doamnă? Şi stimată pe deasupra? Sau poate că directorii executivi - că sunt doi! - care mă asigură la final de stima lor deosebită şi-or fi dat seama după formula de adresare că eu sunt aia pe care un angajat al BCR a lăsat-o să aştepte o juma de oră la rând, sub pretext că nu mai e nici un lucrător in sediul băncii, ca să apară un angajat, de la masă, desigur, taman când m-am aşezat pe scaun. Şi aşa au dedus ei că nu merit stima lor din moment ce n-am făcut scandal. Păi, nu?