marți, martie 16, 2010

Să-ţi placă, să vrei şi să meriţi

Deunăzi primesc un e-mail. Suna cam aşa: "Ma scuzaţi că vă deranjez, sunt cutare, am terminat scoala de curand,deocamdata nu am nici o sursa de venit,si va deranjez cu o
rugaminte foarte mare: mi-as dori din tot sufletul cartea pe care ati tradus-o dvs.Basme bengaleze de la Polirom,deoarece imi face o enorma placere sa intru in aceasta lume minunata a basmelor,a Orientului .Din pacate posibilitatile mele financiare sunt foarte limitate,de aceea apelez la dvs.cu marea speranta
ca ma veti putea ajuta si a-mi darui aceasta carte.Va spun sincer ca mi-ati face o mare,mare bucurie,eu indragind basmele orientale si in general cartile bune mai mult decat orice altceva."

Apoi, cutare şi alţi cutare ca tine: dacă vrei ceva trebuie să şi munceşti ca să obţii acel ceva. Dacă n-ai nici un venit şi ai terminat şcoala de curând apoi caută-ţi ceva de lucru. Să vrei şi să-ţi placă nu e suficient, la fel şi exprimarea marii bucurii. Eu dăruiesc cărţi cu mare drag dar celor care le merită. Or, nu văd de ce ai merita să-ţi dăruiesc o carte tradusă de mine. Măcar de ai fi avut bunul simţ să te oferi să mă ajuţi cu ceva - ai cărat cumva cărţi cu mine de la tipografie sau în librării sau la târgurile de carte?

Şi eu aş avea o mare bucurie dacă aş vedea că în ţara asta cei care se aşteaptă să li se dăruiască fără să facă nimic ca să merite darul ar şi pune osul la treabă. În loc să aştepte să li se dea degeaba să-şi caute de lucru.

Iar dacă eşti mare iubitor de cărţi bune mai mult decat orice altceva ar trebui să ştii că există şi biblioteci. Adevărat, trebuie să te deplasezi până la ele.

4 comentarii:

CARMEN spunea...

O Carmen dura! Dar ai perfecta dreptate! Sunt absolut de acord cu ceea ce ai spus! Felicitari pentru taria caracterului tau!
O primacara minunata, draga Carmen! Te pup :)

Carmen Muşat Coman spunea...

Nu stiu daca e duritate ci mai degraba exprimarea unei nemultumiri. Fata de o mentalitate, cea a tinerilor. Bineinteles, nu toti sunt asa. Dar cei mai multi, mai ales tinerii de dupa Revolutie, cred ca e suficient sa ceri ca sa ai. Asa au fost crescuti.

Multumesc, la fel si tie, draga Carmen

Daniel spunea...

Eu, personal, cred ca nu a fost nimic sincer in rugamintea respectivului. E mai degraba manifestarea unui ego meschin, batran, imbatranit de ani si de rautate!

Carmen Muşat Coman spunea...

Cam rautacios comentariul. Ca si cum raspunsul meu de pe blog ar fi manifestarea unui ego meschin... etc.
Ideea e ca nu-mi plac cersetorii, nu-mi plac cei ce cer dar nu-mi sunt prieteni sau cunoscuti. Ofer cand vreau si cui vreau dar nu-mi place sa vina cineva cu mana intinsa si sa ceara. Asta e.