Cum s-a făcut de mi-au băgat mâna-n geantă

Parcă au zis ceva de genul:
- Haideți să vedem ce piuie.
Nu m-a deranjat nimic, nici că a piuit alarma când am ieșit din magazinul din mall, nici că s-au postat în fața mea doi pricăjiți în uniforma unei firme de pază, nici măcar că se uitau, curioși, cei vreo doi clienți al magazinului de pantofi. Am zâmbit și am scos din geantă o carte:
- Asta trebuie să fie.
Eram convinsă că ea declanșase alarma. Că s-a mai întâmplat. Ei, bine, nu, de data asta nu cartea declanșase alarma.
Într-o mână țineam geanta, în alta, cartea. Și nici n-apuc să plec privirea ca mâinile unui bodyguard erau deja cufundate în geanta mea mare, neagră, și începeau să scotocească.
Mi-am tras geanta. Furioasă, am ridicat tonul:
- Nu vă permit să umblați în geanta mea. Nu aveți voie să umblați în geanta mea. Nu aveți dreptul să-mi umblați în geantă. EU scot tot ce e în geantă și nu voi.
S-au uitat la mine ca la o nebună:
- Dar am vrut să vă ajutăm.
- Dar n-am nevoie de ajutorul vostru, nu înțelegeți? Nu aveți dreptul să umblați în geanta mea. Și dacă aș fi fost o hoață tot nu ați fi avut dreptul să-mi scotociți prin geantă.
Eram furioasă. Din cauza mârlăniei lor, din cauza mârlăniei țării în care trăim, a lipsei de bun simț, a intruziunii în viața mea. I-am văzut mâinile în geanta mea, cufundate până la cot, într-o fracțiune de secundă - un gest pe care-l făcuse poate cu mare plăcere de zeci de ori pe zi dar care era ilegal, imoral dar pe care mai toți românii îl consideră normal  (Păi, da, dacă furasei ceva? Păi, da, dacă furasem tot eu scoteam din geantă ce am furat, nu ei) - și am văzut vecinii, rudele, dușmanii, toți băgați în viața mea, scotocindu-mi prin suflet, să mă ajute. Fără să mă întrebe, fără să-mi ceară permisiunea.

Comentarii

Postări populare