marți, ianuarie 08, 2013

Eleva din tabăra din Bușteni - aruncată dintr-o ogradă în alta

Are 13 ani, e medaliată cu argint la Olimpiada pe țară la matematică. Visează să fie profesoară sau cercetătoare sau cine știe, fotomodel. Visează însă visurile ei se pierd în întuneric acum, zbătându-se să iasă din nou la lumină din trupul ei înghețat, găsit dimineața în zăpadă.

Dintr-un motiv personal, urmăresc știrea la televizor. De două ore copilul acesta este aruncat ca o minge dintr-o ogradă în alta: Inspectoratul școlar nu știe nimic de tabără, Școala 56 de unde e eleva nu știe nimic de tabără. Ei acum află de existența taberei, „cu surprindere și durere”.

Cum mama mă-sii se face că anul trecut s-a organizat tabăra pentru olimpicii la matematică exact în același loc , la Bușteni, și tot nu a aflat nimeni din școală, din inspectorat? De ce atâta fugă de responsabilitate? Pentru un prăpădit de post de director de școală, și ăla vremelnic, în funcție de culoarea politică a primarului de sector? Pentru adormirea conștiinței?

Toată lumea dă vina pe părinții care-și trimit copiii în tabără, pe profesorii care ar trebui să-i supravegheze. Unul singur a fost cu capul pe umeri - criminalistul Dan Antonescu, care a spus ca se poate întâmpla oricui o astfel de nenorocire, și părinților, și profesorilor, oricui. E o vârstă a teribilismului, cea de 13 ani.

Oricât ai încerca să-i supraveghezi, să-i dădăcești, nu reușești. Ei se prefac că se culcă și, o jumătate de oră mai târziu, sunt în altă cameră. Ce poți face la ora 2 noaptea, să zicem? Să intri din cameră în cameră, să vezi dacă sunt toți în pat? La ora 4 iar mergi din cameră în cameră?

Până la asumarea responsabilității - cine e vinovat, moral sau, Doamne ferește, fizic -  sau dacă a fost un accident (?) eu m-aș întreba de ce fug școala, inspectoratul de legătura cu tabăra pentru olimpicii la matematică. Toată lumea știa că anul trecut copiii au fost răsplătiți cu o tabără la Bușteni. Anul ăsta cum dintr-odată nu mai știe nimeni?

În tot acest timp, visurile fetei se zbat captive în trupul aruncat dintr-o parte în alta de oameni care se leapădă de el, ca să-și păstreze un scaun murdar.


2 comentarii:

Criss spunea...

Foarte mare dreptate ai cu „fuga de responsabilitate”. Așa se întâmplă întotdeauna acolo, „sus”, foarte „sus”. Nimeni nu știe nimic fiindcă, teoretic și practic, nici o responsabilitate nu revine ministrului, secretarului de stat, inspectorului general, inspectorilor mai mici, și, de multe ori, nici directorului. Nu, totul revine profesorului și dirigintelui. Ei sunt singurii repsponsabili care, în aceleași salarii de mizerie, își asumă zilnic riscuri în orice oră de clasă, în orice pauză, la orice serbare, la orice excursie, în orice tabără, etc. Ei trebuie să răspundă atunci când copilul e bolnav cronic și nici n-au aflat asta; ei trebuie să răspundă când copilul bea deși a semnat un proces- verbal că se va conforma regulilor; ei trebuie să răspundă când copiii au chef să facă oarecare ilegalități fiindcă a dat teribilismul peste ei, etc. Cei sus-puși au însă o mare abilitate: să paseze responsabilitățile cu nonșalanță. Și legea le permite asta.
PS În urma cercetărilor eleva olimpică avea alcool în sânge (la 13 ani) și a făcut o criză de gelozie.

Carmen Muşat Coman spunea...

Dumnezeu s-o odihneasca. Oricare ar fi motivul pentru care visurile ei s-au oprit eu continui sa sustin ca profesorul insotitor nu este vinovat. Acolo "sus, sus" nu exista elevi, doar cifre. Totul se imbraca frumos, in cifre - avem 100 de olimpici, ne mandrim cu ei, desi de cele mai multe ori rezultatele sunt datorate meditatiilor si nu profesorilor de la ore. Cand e vorba de rezultate se bat cu pumnul in piept. Cand e vorba de vreo bataie etc ei sunt mai ceva decat Iuda.
Eleva olimpica este victima societatii noastre. O societate stramba, care lasa profesorii in salarii de mizerie, care nu mai are modele, care e cu susu-n jos. Sarmanul profesor, de ani de zile organizeaza tabere pentru olimpici. Dintr-odata nu mai stie nimeni asta. Si, fiindca societatea il condamna numai pe el, va trebui sa traisca toata viata cu gandul ca daca ar fi fost "mai vigilent" fata ar mai trai. Directoarea scolii, inspectoratul vor scadea o cifra din numarul olimpicilor si vor zambi multumiti.
Dumnezeu sa odihneasca sufletul acelei copile si dea parintilor putere.