miercuri, ianuarie 16, 2013

Didi - Amita Bhose, Eminescu, Libraria Mihai Eminescu și prietenii


Totul începe aici:

O librărie lângă Universitate, purtând numele poetului. Cu - pentru 15 ianuarie - o expoziție de grafică, insigne cu portretul lui Eminescu, o vitrină cu cărțile sale sau de critică literară. Și cu Didi, cu Cununi de stele. De Ziua lui Eminescu, 15 ianuarie 2013



Și cu noi, cei ce o iubim pe Didi - Amita Bhose. Directoarea librăriei, doamna Geta Vodilsav, s-a îndrăgostit și dânsa de Didi. Nici nu avea cum altfel.

Și eu știam că o iubesc mulți pe Didi dar nu credeam că vom fi prezenți așa de mulți. E mare lucru să nu fii singur când te bucuri.

Și ați venit deși știați povestea lui Didi și-i știți cărțile. Ați venit din respect pentru Didi și vă mulțumesc.

Și ați simțit nevoia să împărtășiți bucuria frumosului lui Eminescu și ați recitat Luceafărul - puștiul de șase ani care ne-a luat pe toți prin surprindere - sau cel de vreo 12 ani, care a citit poezia dedicată lui Eminescu, scrisă de mama sa. Sau doamna Lazu, care a și cunoscut-o la Vaideeni pe Didi - in 1983 - și ne-a recitat două poezii ale lui Eminescu. Și fetele cucuietele care ne-au cântat și încântat sau domnul care a prins unui puști tricolorul, spunându-i:
- Să nu uiți că ești român!

Și au mai fost mulți cei care au simțit nevoia să împărtășească și celorlalți ce simțiseră, auziseră despre Eminescu - o doamnă care dimineață cunoscuse un traducător italian, încântat de Eminescu, apoi un domn în vârstă care a fost toată ziua la Academia Română dar care a venit, deși foarte obosit, fiindcă „Nu puteam să nu vin, pentru Amita.”

Eu vă asigur, pe toți cei ce nu ați fost, că nimic nu a fost patetic sau forțat. Ne-am bucurat cu toții, firesc, am petrecut un timp frumos împreună și am plecat mai senini și mai bogați. Sufletește. Am intrat în ceața de afară senini, cu fruntea sus, căci Luceafărul strălucea pe cer, pentru noi, cei ce ne iubim țara și valorile, deși de multe ori mai obosim și aproape că ne facem bagajele să plecăm din țară. Dar deschidem cartea lui Eminescu sau privim portretul lui Didi și avem din nou energia și puterea de a deschide fereastra și de a striga lumii:
-Să nu uiți că SUNT român!



Notă: Fotografiile sunt realizate de mine, de Lăcrămioara Sitaru, și de Cristina Bușcă. Sper să nu se supere că le-am preluat de pe facebook.

Niciun comentariu: