Cum s-a făcut de-am ajuns la plajă la Călărași
Prin 1992, pe la ora 7 dimineața, zăream pe geamul trenului niște blocuri de patru etaje cenușii, dezolante. Periferia Călărașiului. Trezită cu noaptea-n cap, furioasă de-a binelea că sunt pe drumuri așa de dimineață, mi-am zis că oraș mai urât ca ăsta nu am văzut, îmi fac articolul și nu mai pun piciorul aici cât oi trăi. Să nu spui niciodată „niciodată”. Am revenit și o să mai revin, pentru că așa a fost să fie. Între timp am descoperit și partea veche a orașului - câteva case care au mai rămas în picioare (monumente istorice), brațul Borcei, grădina zoologică, parcul, o brutărie cu pâine caldă, plaja de la Podul 4, la vreo câțiva kilometri de oraș.
Bineînțeles, dacă mă pui să aleg între plaja de la podul 4 și mare o să aleg marea. Dar cum pe la tv au fost niște imagini cu „noua” mare - cea de la Gostinu, Giurgiu, si cea de la Călărași - o să vă povestesc un pic și despre cea de la Călărași, că despre cea de la Gostinu v-am zis, și să nu se creadă că fac parte din aceeași categorie.
Plaja de la Călărași chiar e plajă. Până anul trecut nu existau șezlonguri și umbrele, pentru cei ce doresc (eu nu doresc, pentru că aici se concentrează marea majoritate or mie îmi place să am ceva distanță între mine și următorii aspiranți la soare).
Nisipul e foarte fin și plaja e și lată și lungă. Mașini nu ai să vezi pe plajă - în afara a vreo două, care coboară cu ski jeturile și apoi sunt parcate lângă aleea mărginită de pomi.
Muzică nu o să auzi decât de la cârciuma/bar de pe plajă.
Grătar nu am văzut pe plajă niciodată și de se mai încumetă vreunul să facă apoi îl face în afara plajei, pe sub pomi dar de când la cârciumă se fac și mici probabil că oamenii și-au dat seama că nu are rost să se afume pentru nimic.
De țipat țipă copiii, dar ei țipă oriunde ar fi mai mult de doi.
Există un loc marcat pentru ski-jeturi - dar nu există o regulă pentru cei ce se dau cu ele - deși nu trec printre oameni, fac mai mult ture mai spre mijloc întru impresionarea publicului. Ăștia cu ski-jeturile sunt cam deranjanți auditiv și olfactiv uneori, că mai miroase a benzină.
De ai noroc mai trece câte un vas pescăresc vechi și-l poți admira.
Plaja e curată (mai sunt însă chiștoace prin nisip) și există și coșuri de gunoi.
De regulă sunt familii cu copii, câte-o gașcă de tineri, cupluri tinere sau mai puțin tinere.
Și da, de mă întrebați pe mine, nu se aseamănă deloc, dar absolut deloc cu ce se întâmplă la Gostinu. Și da, la fel, de mă întrebați pe mine, plaja de la Podu 4 Călărași, pe malul brațului Borcea, este, de ai o zi și nu știi ce să faci, o alegere bună. La 120 de kilometri de București.
Să nu spui niciodată „niciodată”.
Bineînțeles, dacă mă pui să aleg între plaja de la podul 4 și mare o să aleg marea. Dar cum pe la tv au fost niște imagini cu „noua” mare - cea de la Gostinu, Giurgiu, si cea de la Călărași - o să vă povestesc un pic și despre cea de la Călărași, că despre cea de la Gostinu v-am zis, și să nu se creadă că fac parte din aceeași categorie. Plaja de la Călărași chiar e plajă. Până anul trecut nu existau șezlonguri și umbrele, pentru cei ce doresc (eu nu doresc, pentru că aici se concentrează marea majoritate or mie îmi place să am ceva distanță între mine și următorii aspiranți la soare).
Nisipul e foarte fin și plaja e și lată și lungă. Mașini nu ai să vezi pe plajă - în afara a vreo două, care coboară cu ski jeturile și apoi sunt parcate lângă aleea mărginită de pomi.
Muzică nu o să auzi decât de la cârciuma/bar de pe plajă.
 |
| Adăugați o legendă |
Grătar nu am văzut pe plajă niciodată și de se mai încumetă vreunul să facă apoi îl face în afara plajei, pe sub pomi dar de când la cârciumă se fac și mici probabil că oamenii și-au dat seama că nu are rost să se afume pentru nimic.
De țipat țipă copiii, dar ei țipă oriunde ar fi mai mult de doi.Există un loc marcat pentru ski-jeturi - dar nu există o regulă pentru cei ce se dau cu ele - deși nu trec printre oameni, fac mai mult ture mai spre mijloc întru impresionarea publicului. Ăștia cu ski-jeturile sunt cam deranjanți auditiv și olfactiv uneori, că mai miroase a benzină.
De ai noroc mai trece câte un vas pescăresc vechi și-l poți admira.
Plaja e curată (mai sunt însă chiștoace prin nisip) și există și coșuri de gunoi.
De regulă sunt familii cu copii, câte-o gașcă de tineri, cupluri tinere sau mai puțin tinere.
Și da, de mă întrebați pe mine, nu se aseamănă deloc, dar absolut deloc cu ce se întâmplă la Gostinu. Și da, la fel, de mă întrebați pe mine, plaja de la Podu 4 Călărași, pe malul brațului Borcea, este, de ai o zi și nu știi ce să faci, o alegere bună. La 120 de kilometri de București.
Să nu spui niciodată „niciodată”.
Comentarii