luni, august 28, 2017

Lingura de lemn

- Te las în urmă, te las în plata Domnului!
Vocea era furioasă și acoperea mulțimea. Am întors capul brusc în direcția urletelor - o adolescentă de vreo 16-17 ani își admonesta bunica prea înceată pentru ritmul ei. Pe bunică nu am zărit-o decât ca umbră, mică, tăcând vinovată de bătrânețea ei.
Mulțimea a urcat treptele, adolescenta și-a făcut loc cu aceeași furie și, de la capătul scării, a privit, roșie de mânie și cu ochi răi, spre bunica ei pierdută undeva pe la jumătatea traseului.

Și m-am gândit la lecția din cartea de limba și literatura română de clasa a II-a, dacă nu cumva o fi fost chiar în abecedar: cea în care un copil cioplește o lingură de lemn pentru părinții lui, pentru când va fi bătrân. O lecție dată părinților care-l izgoniseră de la masă pe bătrânul neputincios, bunicul copilului.

Și m-am gândit că ar fi fost bine să existe în continuare pilda asta în cărți, dar lumea în care trăim noi acum e de mult lăsată în urma respectului pentru cei ce ne-au pus lingura în mână și ne-au vegheat somnul.

Niciun comentariu: