Când căștigă omul la loto
Vreo două zile mi-am căutat actele - buletinul, permisul auto, talonul de înmatriculare, cardul de sănătate și cardul (ăla era cea mai mică pierdere, căci era aproape gol).
- Și ai mers fără talon?
- Păi nu am mers cu mașina.
- Cum? De când te-ai întors (adică de pe 2 august) tu nu ai mers cu mașina?
- Nu.
- Și nu ai folosit buletinul?
- Nu am avut nevoie.
Un blanc total, dar în blancul acela total se insinua o umbră de urmă, ceva legat de niște haine pe canapea. Cert e că toate sertarele au fost răscolite și am constatat că nimicurile scoase sunt mai voluminoase decât nimicruile repuse în sertar, căci nu mai intrau, cert e că am scotocit în toată casa ca nebuna și m-a bufnit plânsul.
- De ce plângi? Se înlocuiesc.
Când am citit cum se înlocuiesc, m-a bufnit și mai tare plânsul. Numai pentru permisul auto și trebuia să fac din nou fișa auto, și nu trecuse jumătate de an de la schimbarea permisului.
Mi-am zis că le-am pierdut poate în Delta Văcărești, când am fost la plugging, ca da, mi-a trebuit strângere de gunoi în alergare, să scot telefonul din geantă și să fac poze și să mai și alerg cu rucsacul în spate, o fi rămas deschis și au sărit actele din el. Le-oi fi scos din rucsac cu vreo sacoșă din pânză și cine știe pe unde or fi căzut, unde or fi, cine o fi trecut granița deja cu buletinul meu. Fel de fel de scenarii îmi treceau prin cap. Unul mai prăpăstios ca altul, dar Doamne ce durere de cap am avut, la propriu. Nu-mi mai trebuia nimic, dar absolut nimic și așa fi luat la bătaie pe toată lumea.
La un moment dat am lăsat totul vraiște pe jos și am ieșit din casă, căci nu mai puteam, îmi plesnea capul. Nici paharul întors cu gura în jos nu mi-a fost de folos, așa cum mă învățase Lili. Sau mai știi, poate că tocmai de-asta am găsit actele o jumătate de zi mai târziu. Da, cândva le luasem cu hainele strânse de pe sfoară și aruncate pe canapea. Și aruncate zăcuseră și în șifonier.
Am avut senzația că am câștigat la loto. Voi v-ați căutat vreodată actele, să-nnebuniți, nu alta?
- Și ai mers fără talon?
- Păi nu am mers cu mașina.
- Cum? De când te-ai întors (adică de pe 2 august) tu nu ai mers cu mașina?
- Nu.
- Și nu ai folosit buletinul?
- Nu am avut nevoie.
Un blanc total, dar în blancul acela total se insinua o umbră de urmă, ceva legat de niște haine pe canapea. Cert e că toate sertarele au fost răscolite și am constatat că nimicurile scoase sunt mai voluminoase decât nimicruile repuse în sertar, căci nu mai intrau, cert e că am scotocit în toată casa ca nebuna și m-a bufnit plânsul.
- De ce plângi? Se înlocuiesc.
Când am citit cum se înlocuiesc, m-a bufnit și mai tare plânsul. Numai pentru permisul auto și trebuia să fac din nou fișa auto, și nu trecuse jumătate de an de la schimbarea permisului.
Mi-am zis că le-am pierdut poate în Delta Văcărești, când am fost la plugging, ca da, mi-a trebuit strângere de gunoi în alergare, să scot telefonul din geantă și să fac poze și să mai și alerg cu rucsacul în spate, o fi rămas deschis și au sărit actele din el. Le-oi fi scos din rucsac cu vreo sacoșă din pânză și cine știe pe unde or fi căzut, unde or fi, cine o fi trecut granița deja cu buletinul meu. Fel de fel de scenarii îmi treceau prin cap. Unul mai prăpăstios ca altul, dar Doamne ce durere de cap am avut, la propriu. Nu-mi mai trebuia nimic, dar absolut nimic și așa fi luat la bătaie pe toată lumea.
La un moment dat am lăsat totul vraiște pe jos și am ieșit din casă, căci nu mai puteam, îmi plesnea capul. Nici paharul întors cu gura în jos nu mi-a fost de folos, așa cum mă învățase Lili. Sau mai știi, poate că tocmai de-asta am găsit actele o jumătate de zi mai târziu. Da, cândva le luasem cu hainele strânse de pe sfoară și aruncate pe canapea. Și aruncate zăcuseră și în șifonier.
Am avut senzația că am câștigat la loto. Voi v-ați căutat vreodată actele, să-nnebuniți, nu alta?
Comentarii