Regulamentul şcolar, frecţie la un picior de lemn

Ce poţi face în cazul unui elev care-şi bate colegii zilnic, îşi cheamă verii în ajutor, precum în mafia italiană, şi administrează corecţii fizice unui coleg de clasă, în curtea şcolii? Conform regulamentului şcolar, nu-i poţi face mai nimic. Decât: să-i scazi nota la purtare (frecţie la un picior de lemn), să-l mustri verbal (intră pe o ureche, iese pe două), să-i dai un avertisment scris, apoi să-l muţi, temporar, în altă clasă, iar ultima sancţiune e să-l transferi în altă şcoală. Pentru că învăţământul de opt clase e obligatoriu şi, aşa cum înainte de 1989 nu aveai voie să laşi un elev corijent, aşa nu ai voie acum să-l exmatriculezi dacă e elev în clasele I-VIII.

Cine a făcut regulamentul acesta cu siguranţă că a crezut în forţa binelui care învinge răul. În puterea convingerii cu vorba bună. O fi crezut în rezultatele consilierii psihologice. Cel care a făcut regulamentul acesta însă nu o fi trecut de mult prin şcoală. Şcoala care are nevoie de un suport de sancţiuni drastice, altfel copiii se vor întoarce de la cursuri bătuţi, furaţi, înjuraţi, umiliţi iar agresorii nu vor putea fi pedepsiţi decât cu scăderea notei la purtare. Părinţii acestor copii agresivi sunt, la rândul lor, nişte agresori la nivel de adulţi. Întreabă, obraznici, în cadrul şedinţelor cu părinţii:
- Şi care-i problema? Ce s-a întâmplat?

Nu, nu s-a întâmplat nimic, nu e nici o problemă. Doar că fiul lor a bătut un coleg în curtea şcolii, şi ca să fie sigur de izbândă şi-a chemat şi verii mai mari. Nu s-a întâmplat nimic. Doar că a venit poliţia, au fost chemaţi părinţii în cabinetul directorii şcolii iar copilul agresor a căpătat un avertisment scris. Pe care-l ignoră sistematic, astfel că nu e coleg care să nu fi primit un şut în fund, un pumn de la acest mic terorist.

Regulamentele ar trebui să conţină sancţiuni drastice. Da, învăţământul e obligatoriu, dar cine greşeşte trebuie să plătească. Da, îi dai mai multe şanse de reabilitare acelui copil, dar când vezi că nici el nici părinţii care ar trebui să fie primii interesaţi în îndreptarea comportamentului nu dau vreun semn de interes în acest sens, atunci ar trebui să poţi acţiona, la nivel de şcoală, pentru ca elevii să fie în siguranţă. Dacă ar exista sancţiuni drastice - amenzi, exmatriculari - cu siguranţă că violenţa din şcoli ar mai scădea. Nu ar dispărea, dar când un părinte ar trebui să plătească un sfert de salariu amendă pentru că fiul lui a învineţit ochiul unui coleg de clasă, atunci n-ar mai rânji, obraznic, întrebând sfidător:
- Şi care-i problema?

Notă: Nici un articol, fragment al unui articol sau fotografie nu pot fi reproduse fără acordul autoarei.