Am cravata mea…
…sunt pionier! Ieri, în sala de concerte a Radiodifuziunii Române au răsunat, după 20 de ani de la Revoluţie, cântecele patriotice ale vremurilor comuniste. „Salut voios de pionier”, concert susţinut de Corul de copii Radio şi Corul Sound, dirijate de domnul Voicu Popescu, a fost un spectacol eveniment. Îmbrăcaţi în costume de pionier – recreate cu destulă dificultate, mai ales accesoriile: inelul cravatei, insignele (oare dacă aruncăm istoria la coş devenim dintr-odată mai buni?) – membrii Corului de copii au intonat – da, e un termen corect – cântecele cu care am crescut noi, părinţii adolescenţilor de astăzi. Între cântece, glasuri de copii se auzeau râzând, recitând ghicitori, poezioare şi-ţi puteai imagina copiii prinşi în jocurile inocente ale vârstei. Pentru că jocurile sunt aceleaşi, inocente, visurile însă se frâng când sunt prinse într-un regim totalitar. Pe un ecran, în spatele scenei, se derulau, obsesiv, imagini de acum 20 de ani. O istorie pe care mulţi au vrut-o uitată dar pe care nu avem voie s-o lăsăm în uitare.
Şi dacă versurile au revenit pe buzele multora dintre cei prezenţi în sală, şi dacă salutul voios de pionier al copiilor şi vocile pline de forţă ale „uteciştilor” (Corul Sound) ne-au proiectat în trecut, toate acestea au fost pentru a ne avertiza: indiferent de ce a fost, trebuie să ne asumăm faptele, pentru a putea merge mai departe, fără a repeta greşelile. Pentru ca niciodată să nu mai răsune pe o scenă cântecul „Mulţumim, din inimă partidului!”, decât în spectacole-avertisment care să permită transformarea finalului (printr-o regie minimalistă dar sugestivă: voci întretăiate, lozinci scandate) într-un colind plin de căldură, colindul pe care nu aveam voie să-l fredonăm decât în gând, colindul care ne-a adus libertatea de azi.
„Salut voios de pionier” a fost un proiect îndrăzneţ al unui dirijor la fel de îndrăzneţ şi care abordează, împreună cu pianista Camelia Chiţibea, un repertoriu variat şi, iată, de multe ori inedit în peisajul cultural românesc.
Comentarii
Si eu cred ca e mult mai buna decat lumea din 89 dar uneori mult rau se-arata.
Pacat ca multi spun acum ca acei tineri au murit degeaba, ca nu folosesc alt cuvant.
Promit sa revin, fiindca subiectul merita dezbatut.
Acum, traim cu frica... de multe... sa nu fim furati, sa nu fim omorati, rapiti... etc.
Iar Romania, nu stiu daca arata mult mai bine decat in 1989.
Macar avem libertatea (sper) sa ne exprimam.
E mult de spus, intr-adevar.
A, Aura, cooncertul va fi transmis pe TVR Cultural pe 28 decembrie, al ora 20...
Din pacate.
Cand eram copii, le fredonam si noi cu drag - cravata mea... ERam totusi inocenti si parintii nostri aveau grija sa ne-o pastram cat mai mult.
Si totusi, nu trebuie sa uitam ce era in spatele acestor cantece.
Jalnic! Cu niste scaunele aduse de fiecare parinte, pastrand pe pereti niste planse decolorate pe care le-am prins si eu in urma cu 55 de ani, cu deosebirea ca eu le-am admirat noi si lucioase. Da, mai exista pe pereti si planse facute de educatoare. Material didactic? Plastilina, creioane colorate, ceva caiete pe care le cumpara cu chiu cu vai parintii copiilor. Nu nu vorbesc despre alta tara! Dar la 60 de km de Bucuresti... nu se vede! Cand eram eu eleva, mergeam in tabare scolare! Acum... la tara nu-si permit parintii sa plateasca taberele. Copiii? In general puteau sa fie aproape egali in drepturi. Acum... catelusa doamnei Bahmuteanu are nunta (cu secvente televizate) cu dulaul .. nu mai tin minte cui, plini de pampoane si dantele penibile, in timp ce o multime de copii merg imbracati de la secoond hand. Da, copiii erau indoctrinati, dar oare, se poate vorbi despre "superioritatea educationala " de azi? Da, avem de toate , absolut de toate in magazine si locuitorii satelor le pot admira fara nici o opreliste, mai putin sa le poata cumpara!Nu aduc un elogiu comunismului! Nu infierez societatea capitalista! Ma revolt numai in fata imaturitatii noastre , a cetatenilor de rand si a clasei politice! Si ca sa va dau un exemplu ca nu suntem mai buni decat guvernantii nosti neputinciosi am sa sisizez un amanunt banal, dar care spune multe: ninge si este viscol, soselele devin impracticabile. Toata lumea tipa: sa vina Primaria, sa vina cei de la drumuri! Nici un cetatean nu se mai implica asa cum faceau oadata fara sa le zica nimeni: luau lopetile si fiecare curata portiunea din fata casei, dupa care ieseu toti la drumul principal sa se poata circula! Spune multe , nu?
Doamne ce subiect! Cat de mult se poate vorbi! Dar cat de bine ar fi sa fie discutat, analizat si constientizat!
http://vis-si-realitate.blogspot.com/2009/12/lista-de-dorinte.html
Inteleg ca faci parte din Corul de copii. Poate ca e mult de spus despre cantecele patriotice, despre patriotism. Patriotismul trebuie sa existe dar la acea vreme era acaparat de partid si dus la extreme. Poate ca voi acum ati vazut doar partea frumoasa, mai amuzanta, ca sa spun asa. Evenimentul a fost de exceptie, iata, si pentru voi dar si pentru spectatori.