 |
| Spre biserică. |
Le
vezi mai întâi pe stradă: câte două, legănându-se ca niște rațe, se
îndreaptă, primenite, apretate, spre biserică. Timpul e al lor, îți dai
seama după mersul legănat, lent. Nu contează când ajung la slujba de
duminică, important e că ajung. Important e că e sărbătoare, că vor
aprinde o lumânare și peste câteva ore vor fi la poartă, vorbind de una,
de alta.
 |
| Noua biserică. |
La Mânăstirea Bârsana- la 20 de kilometri de Sighetul Marmației - lumea
se îndreaptă și pe jos și pe sus. Cu mașina, turiștii, pe jos,
localnicii. Turiștii sunt ca turiștii: mai gălăgioși, mai în pantaloni
scurți, cu aparatele foto de gât, se mai fâțâie. Localnicii sunt
inconfundabili: femeile în vârstă au bluze albe, cu mâneci bufante și
brodate, cu fuste înflorate și crețe. Cele bătrâne tare nu poartă
tocuri, dar celelalte sunt cocoțate pe niște pantofi cu tocuri înalte și
le vezi mușchii gambelor, mușchi de femei care merg la coasă, pe deal.
Fetele păstrează și ele baticul înflorat pe cap dar pe ici, pe colo se
mai vede câte un umăr dezgolit, un tricou modern, ba una chiar are un
piercing în buză. Bărbații au pantalonii călcați la dungă, cu cămăși
albe iar copiii sunt o încântare, mai ales dacă sunt copia mamei, în
costum național.
 |
| Două generații - fiica în verde și mama cu fustă neagră. |
Sunt două lumi total paralele - cea a localnicilor, veniți la slujba
de duminică, ținută în foișor, și cea a turiștilor. Localnici nu par a
te observa, în afara copiilor care te privesc curioși dar și cu
timiditate, mai ales dacă ești mai bronzat, cum e cazul de față. Par a
fi două filme suprapuse, căci cele două lumi nu seamănă deloc deși se
afla în același loc. Fiecare cu lumea lui.
 |
| În dreapta, muzeul. |
Ca turist, admiri noua biserică din lemn - mânăstirea are un site bine pus la punct și aici
găsești toate informațiile - www.manastireabarsana.ro - , curățenia,
mâna de gospodar, florile, clădirile, muzeul.
Ca turist, observi
pioșenia localnicilor, respectul pentru ziua lăsată de Dumnezeu pentru
odihnă, spiritul de familie, tihna.
Ca turist, te întrebi când ai ținut
cont ultima oară că e duminică și te-ai odihnit, ca turist te întrebi,
văzându-i pe acești oameni împăcați, mulțumiți cu ce au și mulțumindu-i
lui Dumnezeu, ce-ți mai trebuie ție de nu ești mulțumit.
 |
| Chiliile măicuțelor. |
 |
| Treptele spre vechea biserică, pe deal. |
Ca turist, te vei duce apoi la vechea mânăstire Bârsana, strămutată
pe un deal, și vei trece prin curtea unei familii ca să urci treptele ce
duc spre mica mânăstire ce, tăcută și modestă, își veghează morții fără cruce, îngropați în livada cu meri.
Slujba s-a încheiat la noua mânăstire și localnicii se îndreaptă spre
case, spre a se așeza la masa sfântă. Ca turist, tu vei mai bântui prin
zonă, căutând o liniște pierdută și, cu harta în mână vei bifa încă un
obiectiv turistic vizitat.
 |
| Vechea biserică a mânăstirii. |
 |
| Vechea biserică. |
Comentarii