luni, august 06, 2012

Mânăstirea Bârsana într-o zi de duminică

Spre biserică.

Le vezi mai întâi pe stradă: câte două, legănându-se ca niște rațe, se îndreaptă, primenite, apretate, spre biserică. Timpul e al lor, îți dai seama după mersul legănat, lent. Nu contează când ajung la slujba de duminică, important e că ajung. Important e că e sărbătoare, că vor aprinde o lumânare și peste câteva ore vor fi la poartă, vorbind de una, de alta.
Noua biserică.
 La Mânăstirea Bârsana- la 20 de kilometri de Sighetul Marmației -  lumea se îndreaptă și pe jos și pe sus. Cu mașina, turiștii, pe jos, localnicii. Turiștii sunt ca turiștii: mai gălăgioși, mai în pantaloni scurți, cu aparatele foto de gât, se mai fâțâie. Localnicii sunt inconfundabili: femeile în vârstă au bluze albe, cu mâneci bufante și brodate, cu fuste înflorate și crețe. Cele bătrâne tare nu poartă tocuri, dar celelalte sunt cocoțate pe niște pantofi cu tocuri înalte și le vezi mușchii gambelor, mușchi de femei care merg la coasă, pe deal. Fetele păstrează și ele baticul înflorat pe cap dar pe ici, pe colo se mai vede câte un umăr dezgolit, un tricou modern, ba una chiar are un piercing în buză. Bărbații au pantalonii călcați la dungă, cu cămăși albe iar copiii sunt o încântare, mai ales dacă sunt copia mamei, în costum național.



Două generații - fiica în verde și mama cu fustă neagră.




Sunt două lumi total paralele - cea a localnicilor, veniți la slujba de duminică, ținută în foișor, și cea a turiștilor. Localnici nu par a te observa, în afara copiilor care te privesc curioși dar și cu timiditate, mai ales dacă ești mai bronzat, cum e cazul de față. Par a fi două filme suprapuse, căci cele două lumi nu seamănă deloc deși se afla în același loc. Fiecare cu lumea lui.


În dreapta, muzeul.




Ca turist, admiri noua biserică din lemn - mânăstirea are un site bine pus la punct și aici găsești toate informațiile - www.manastireabarsana.ro - , curățenia, mâna de gospodar, florile, clădirile, muzeul.



Ca turist, observi pioșenia localnicilor, respectul pentru ziua lăsată de Dumnezeu pentru odihnă, spiritul de familie, tihna.

 Ca turist, te întrebi când ai ținut cont ultima oară că e duminică și te-ai odihnit, ca turist te întrebi, văzându-i pe acești oameni împăcați, mulțumiți cu ce au și mulțumindu-i lui Dumnezeu, ce-ți mai trebuie ție de nu ești mulțumit.



Chiliile măicuțelor.



Treptele spre vechea biserică, pe deal.

Ca turist, te vei duce apoi la vechea mânăstire Bârsana, strămutată pe un deal, și vei trece prin curtea unei familii ca să urci treptele ce duc spre mica mânăstire ce, tăcută și modestă, își veghează morții fără cruce, îngropați în livada cu meri. Slujba s-a încheiat la noua mânăstire și localnicii se îndreaptă spre case, spre a se așeza la masa sfântă. Ca turist, tu vei mai bântui prin zonă, căutând o liniște pierdută și, cu harta în mână vei bifa încă un obiectiv turistic vizitat.
Vechea biserică a mânăstirii.



Vechea biserică.

Niciun comentariu: