Poporul lui Eminescu

 

În esența lui, poporul lui Eminescu este bun. Poporul lui Eminescu construiește spitale, veceuri în școli, cumpără tablete pentru elevi. În locul statului. Poporul lui Eminescu adună gunoaiele pe care ar trebui să le adune cei plătiți din impozitele lui. Poporul lui Eminescu plantează copaci acolo unde ar trebui să planteze statul. Poporul lui Eminescu este un popor bun și săritor și empatic. Face ce ar trebui să facă statul - are grijă de cetățeni. Nu de cei ce-și beau indemnizația la birtul satului, cei ce nu nu au muncit o zi; deși uneori are grijă și de aceștia. Poporul lui Eminescu are grijă de părinții cu pensii mizerabile, de copiii flămânzi, de femeile bătute. Da, nu poate avea grijă de femeile care ajung să fie omorâte de bărbații lor, pentru că statul nu le protejează. Poporul lui Eminescu nu poate avea grijă de fetele lui, să nu fie violate de tați degenerați sau haite de animale. Pentru că statul ar trebui să o facă. Nu o face. Poporul lui Eminescu este un popor bun. Sare în ajutorul celor în nevoie. Însă și statul ar trebui să aibă grijă de poporul lui Eminescu.

Statul din țara lui Eminescu însă este format, condus de oameni fără empatie, umanitate, inimă. Statului din țara lui Eminescu nu-i pasă de cetățenii lui, altfel nu i-ar mai batjocori. Nu așteaptă nimeni pomana statului - în afara asistaților puturoși. De la pomană la un trai decent e la mijloc demnitatea omului. Fiecare român care a muncit are dreptul la un trai decent. Fiecare copil român are dreptul să trăiască decent. Fiecare copil român are dreptul să-și audă mama nu la telefon, ci la căpătâiul patului, seara. ”Cui nu-i convine să plece”, a fost îndemnul șefului statului de acum ceva ani. Ăsta e statul român - Cui nu-i convine să plece.

Dăm cu pietre în cei ce ce se mobilizează pentru a acorda ajutor refugiaților din Ucraina, dăm cu pietre în cei ce nu se mobilizează pentru a acorda ajutor refugiaților din Ucraina.

Știți ceva? Pe 30 octombrie, în fața Tribunalului București, nu s-au strâns 65 de oameni pe treptele tribunalului, protestând față de deciziile procesului Colectiv. A fost nevoie ca voluntarii asociației organizatoare să se întindă pe trepte, pentru ca fiecare victimă să fie reprezentată. Si acela tot război e.

Știți ceva? Fiecare face după putință, minte, dorință. Ce face acum poporul lui Eminescu ar trebui să facă statul român. Așa cum statul român ar trebui să facă școli, spitale, străzi.

În toată lumea, poporul unei țări intervine când e o calamitate, oamenii se mobilizează și ajută. E normal. Însă poporul lui Eminescu, de cele mai multe ori, face ce trebuie să facă și statul. Nu e normal.

Poporul lui Eminescu este un popor de voluntari. Mare noroc pe statul ăsta, voluntarii îi fac cam peste tot treaba. Pentru că în esența lui, poporul lui Eminescu este bun. Iar statul, în esența lui, este rău.