Și ce-ați mai scos nou?

 

- Și ce-ați mai scos nou? sunt întrebată deseori.

Ca și cum ar fi citit sau cumpărat tot ce am publicat.

- Ce-ați mai scos nou? de parcă ar avea cartea termen de valabilitate. Am văzut cărți nedatate - și-mi doresc o astfel de lume. Oamenii să nu se mai uite la anul apariției ci la cartea în sine.

- Și ce-ați mai scos nou?

Întrebarea pseudodeșteptului.

După doi ani de pandemie în care am scos, cu o frenezie nebună, de sfârșit de lume, titluri peste titluri, ca să-mi demonstrez că viața merge înainte, având alături, pe de o parte, pe românii pe care i-a iubit Didi, aceștia fiind donatori-ctitori de carte și, pe de alta, pe reprezentanta țării care ne-a dăruit-o pe Didi- Ambasada Indiei în România - iată că a venit războiul. Dacă în pandemie oamenii au stat închiși în case, citind, ascultând muzică, iată că acum războiul ne-a dat tuturor viața peste cap. Prețurile au luat-o razna, hârtia pentru tipar nu se mai găsește, s-a scumpit cu 70%, oamenii nu mai au stare, chef să citească. Tot aud în jur că oh, cartea e scumpă. Cartea e cam singura care nu s-a scumpit. Da, o carte costă cât un meniu de la mec. O fi scumpă? Tagore de la Cununi de stele costă cât o cafea - 12 lei. E scump?

Nu e locul aici să povestesc cum se face o carte - tehnic, nu creativ - dar o să vă povestesc cândva. Să vedeți câți oameni sunt implicați, să vedeți câtă muncă e.

Însă ce voiam eu să vă spun e că ieri anunțasem reduceri de 50%. Că nu au fost vizibile anunțurile, că nu au interesat, nu știu. Azi însă am renunțat la ele. E ridicol să vinzi Tagore cu 6 lei. Mai ales unui popor care are ca mentalitate că tot ce e ieftin e prost, iar de oferi ceva gratis apoi musai ceri ceva înapoi - nu mă contraziceți, că de 13 ani de când împart Înțelecpiune gratis din coșulețul din bambus al lui Didi mi-au auzit urechile fel de fel. Cum să oferi cuiva o carte care a costat 12 lei, fie el și Tagore? Aoleu, 6 lei? E jignitor, nu?

Așadar, prețurile rămân cele de pe site. Ridicole și înainte de război dar mai ales acum.

Observ că au început târgurile de carte, foame mare. Le-au făcut și online, acum bântuie prin țară. Vă anunț de pe acum că nu ne vom vedea la târgurile de carte Bookfest și Gaudeamus. Aș fi masochistă să dau și bani pe stand, chirie și să fiu și umilită de către organizatori. O să ziceți că sunt eu chițibușară, ceilalți de ce nu se plâng? Haideți să vă spun: ceilalți își trimit angajații la târg. Angajați cărora, dacă nu li se acordă un procent din vânzări, iau târgurile ca o vacanță. Puțin le pasă lor că nu au coș de gunoi, că lângă ei e unul cu miere sau pietre, că bate vântul la propriu, că sunt la dracu-n praznic sau sunt acoperiți de alții - vă dați seama că nu face vreunul vreo reclamație. Patronilor, nici atât nu le pasă, banul să iasă. Sunt puțini patroni care stau la stand sau vin la târg. Eu sunt de când așez cărțile, cu o zi înainte de deschidere, până la închidere. Stau 10 ore în picioare la stand. Și atunci o să înțelegeți de ce nu accept bădărănia organizatorilor, nesimțirea lor. Sau poate că nu o să înțelegeți, habar nu am.

- Și ce-ați mai scos nou?

Ca și când Didi - Amita Bhose -, Tagore, Eminescu ar avea termen de valabilitate.