Statuia lui Eminescu

 

Oamenii ăștia mari care serbează Ziua Culturii Naționale, fostă Eminescu, oamenii ăștia care se lustruiesc pe ei cu epitete sforăitoare la adresa lui Eminescu îi fac mai mult rău decât bine. La nivel de școală, la nivel de copil va fi mereu întrebarea - Dar de ce e considerat geniu?

Pentru că ei studiază doar câteva poezii - Lacul, de pildă. Și nu văd nimic genial în Lacul și nu-i poți contrazice. Și atunci mintea lor de copil întreabă, logic: Păi de ce e considerat genial când eu am citit poezii care mi-au plăcut mai mult? Ale altor poeți? Din moment ce întreabă e limpede că ei chiar vor să înțeleagă, ca să nu accepte pe nemestecate niște concepte.

La un alt nivel, la nivel de doctorat în Eminescu, de pildă, de studiu serios, „există riscul de a nu fi înțeles, inevitabil pentru orice critic literar.” - Didi - Amita Bhose.

În ambele situații, „aprecierea necesită familiarizarea cu operele pe care le tratează.”

Acesta e răspunsul dat de Didi - cea care și-a dat doctoratul în Eminescu și l-a tradus pe Eminescu în bengali, în 1969, cea care și-a dedicat viața studierii operei lui.

Ca să apreciezi ceva trebuie să cunoști acel ceva. Acesta e răspunsul simplu. Ca să-l apreciezi pe Eminescu trebuie să-i cunoști opera. Întrebările copiilor sunt legitime. Poate că nu-ți va plăcea poezia lui, poate că-ți va plăcea proza, sau poate că te vor cuceri articolele lui de gazetar, poate că vei fi pe urmele lui învățând sanscrita, sau poate că activitatea lui de patriot și iubitor al limbii românești și cunoașterea asta nu vine de pe o zi pe alta. În nici o situație, în nici un domeniu.

De ieri mă tot gândesc la situația de după oră, când o adolescentă și-a spus numele, Vornicu.

- Ești rudă cu Tudor Vornicu?

- Nu-mi vine să cred că știe cineva numele lui Tudor Vornicu, a exclamat ea.

Îi știu numele pentru că-i cunosc activitatea. Iată, am apreciat ceea ce am cunoscut. Așa e și cu Eminescu, așa e cu orice om de valoare. Ca să-l apreciezi trebuie să cunoști ce a făcut. Or, să-l cocoți pe un piedestal pe Eminescu ca tot tu să dai cu pietre în el în timp ce tu, autoritate, te lauzi pe tine te t, nu e deloc în favoarea lui Eminescu. Și îndrăznesc să spun că nici în favoarea profesorilor care trebuie să se străduiască să-l așeze în bancă pe Eminescu lângă elevii lor, când lucrurile par destul de simple - pe măsură ce-l vor cunoaște pe Eminescu, elevii îl vor aprecia.