Teatrul cuprinde totul

 

”În teatru veți găsi jocul, datoria, averea, dragostea, lupta, violența, râsul precum și pacea. Teatrul cuprinde totul. Este înzestrat cu felurite sentimente, arată diverse situații și imită variate acțiuni. Va avea ca țintă să dezvolte sentimentele datoriei și ale binelui, de a evolua intelectul și de a aduce prosperitatea și gloria. Va îndruma lumea pe calea cea dreaptă. Calitățile vor fi zugrăvite cu scopul de a fi cultivate, iar defectele tocmai pentru a fi stârpite. Teatrul va alina sufletele obosite, întristate și necăjite.”- Brahma.

Astfel, Natyasastra – tratatul de dramaturgie indiană – susține că arta, meșteșugul, învățătura, gândul sau înțelepciunea care n-au fost manifestate în teatru nici nu există. Conform gândirii indiene, arta nu reprezintă un scop în sine, ci o cale a realizării unei experiențe lăuntrice, a regăsirii omului în propriul său suflet. Din punctul de vedere al experienței estetice, artele sunt clasificate în trei categorii: vizuale, dintre care arhitectura este cea mai apropiată, și auditive, adică poezia și muzica, și audio-vizuale, reprezentate prin teatru. Tradiția indiană socotește dramaturgia cel mai desăvârșit gen al literaturii, teatrul - cea mai cuprinzătoare formă a artei, fiindcă el constituie o sinteză a tuturor domeniilor de artă, precum literatură, muzică, pictură, sculptură, arhitectură și dans. De aceea, Natyasastra este în același timp cartea fundamentală a esteticii indiene. - Didi - Amita Bhose.

Azi, 27 martie, de Ziua mondială a teatrului, să ne îndreptăm mulțumirile spre cei ce sunt în slujba teatrului. Didi - Amita Bhose - ne-a dăruit Natyasastra - tradusă din sanscrită împreună cu Constantin Făgețan - singura traducere europeană; traducerea Căruței de lut, de regele Sudraka - din sanscrită, traducerile,din bengali, ale pieselor tagoreene Inspirația lui Valmiki - dramă dansată - și Dragostea încurcă, dragosta descurcă, una dintre cele mai longevive comedii din repertoriul teatrelor din Bengal, jucată și regizată în 1981 de către studenții lui Didi. În bengali a tradus O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă (aceasta va apărea anul acesta în ediție bilingvă), Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume (în lucru, în ediție bilingvă), Iona (Marin Sorescu), Șeful sectorului suflete, de Alexandru Mirodan (ediția bilingvă va apărea spre sfârșitul anului). Caragiale și Mihail Sebastian au fost jucați pe scenele indiene, în anii 1970. George Coșbuc a tradus din germană Sacontala, de Kalidasa, autor ce i-a inspirat pe Eminescu și Tagore.

Anul acesta, așadar, voi publica trei piese de teatru în ediție bilingvă, un omagiu adus celor trei autori: Mihail Sebastian - 115 ani de la naștere, I.L. Caragiale - 170 de ani de la naștere, Alexandru Mirodan - 95 de ani de la naștere. Și, desigur, un omagiu adus lui Didi, unica Didi, sora noastră mai mare și a lui Eminescu, care ne-a iubit fără să ne judece, cu înțelepciune și dăruire.