sâmbătă, aprilie 05, 2008

Cu uniformă sau fără?


Părerile sunt împărţite iar consensul, de regulă, e dificil de realizat. Discuţiile, pe această temă, sunt interminabile şi se aplică proverbul „Câte capete, atâtea păreri“. Asta în cazul în care învăţătoarea nu-şi exercită autoritatea, impunând, de la bun început, ori uniforma clasică ori una a clasei: tricou având inscripţionat numărul şcolii, de pildă.

Dacă e mai puţin autoritară, mai îngăduitoare sau aplică principiul democraţiei – fiecare are dreptul la o părere - , îi va lăsa pe părinţi să hotărască dacă doresc ori nu uniformă pentru odraslele lor. Va convoca o şedinţă în care se va dezbate acest subiect, ceea ce echivalează cu aruncarea unor lei înfometaţi în aceeaşi cuşcă. Rezultatul? Se vor sfâşia între ei.

De obicei, şedinţele pe această temă debutează amiabil: Da, sunt de părere părinţii, ar fi bine dacă s-ar opta pentru uniformă. Fiindcă oricât de atenţi ar fi, copiii sunt copii, îşi agaţă hainele în cuiele ce ies din bănci, le pătează cu acuarele. Şi apoi, copiii sunt răutăcioşi, invidioşi, râd de cei care nu au posibilitatea să se schimbe zilnic. Aşa că mai bine cu uniformă. Un sarafan, în cazul fetelor, un costum, în cel al băieţilor.

În acest punct intervin părinţii care, neştiind că nu e obligatorie uniforma, au dat bani grei pe costum şi nu sunt de acord să mai dea un altul prea curând. Nici părinţii fetelor nu sunt prea încântaţi de ideea sarafanului, care e cam icomod. Mai bine o fustă ecosez şi o vestă. Dar de ce nu o helancă? Sau un tricou? Totuşi, două, că trebuie să fim gospodari, să ne facem vara sanie, la iarnă tricoul nu se mai usucă la soare. Să le facem şi o beretă, e de părere cineva. Da, bună idee, sare altcineva, ironic, dar de ce, fac cumva parada modei? Îi cad cuiva banii din cer?

Şi spiritele se înfierbântă. Părinţii se bănuiesc, reciproc, de interese meschine: de ce materialul acela şi nu altul, de ce la croitorul acela pe care-l cunoaşte nu ştiu cine şi nu la altul? Fiecare vine cu câte un argument, dar nu reuşeşte să convingă pe nimeni, aşa că, spre final, toată lumea e istovită de discuţii contradictorii şi de afirmaţii mai mult sau mai puţin jignitoare, de genul: „Eu am cu ce să-mi îmbrac copilul, nu-i nevoie să cumpăr uniformă“.

Obosiţi şi iritaţi vor constata, în unanimitate, moderaţi de învăţătoare, că timpul alocat şedinţei s-a cam terminat şi n-au decis nimic. Oricum, e sfârşitul anului şcolar, vor mai fi şedinţe, au timp. Căci a trecut abia un an de când a început şcoala şi sunt doar la a treia şedinţă. Iar mâine, poimâne vine iar toamna, cu schimbarea asta a vremii nu ştii la ce să te mai aştepţi, şi te pomeneşti că până le faci uniformele de toamnă vine frigul şi iar trebuie s-o iei de la capăt.

Şi după această constatare părinţii vor pleca spre casele lor, învrăjbiţi mai mult sau mai puţin şi nimeni nu se va întreba de ce fiecare a ţinut să-şi impună punctul de vedere, de ce lupta aceasta gratuită pentru a avea dreptate cu orice preţ. De ce au fost protagoniştii unei manifestări groteşti, când orice lucru are o rezolvare simplă. Totul e să vrei şi să ştii s-o cauţi.

Tu ce crezi: cu uniformă sau fără?


Notă: Orice articol, fragment de articol sau fotografie nu pot fi reproduse fără acordul autoarei.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ar trebui sa nu ma mai intereseze daca un copil trebuie sau nu sa poarte uniforma deoarece copilul meu este mare, la liceu. Ar mai avea 3 ani si gata, la facultate oricum nu mai conteaza uniforma. Si totusi m-a pus pe ganduri acest articol. Eu chiar nu stiu daca ar fi fost bine ca al meu copil sa poarte sau nu uniforma. Pe mine personal nu m-a interesat in scoala daca am sau nu uniforma. Atat timp cat ceea ce mi se preda era interesant restul nu conta. De aceea zic, dragi parinti incetati sa va certati pe aceasta tema, mai bine interesati-va ce se preda la scoala, daca se preda ce trebuie, daca al dumneavoastra copil a reusit sa-si insuseasca materia. Lasati uniformele, cred ca este cel mai nesemnificativ lucru pentru un copil. Si cu uniforma si cu blugi si fara copilul tot copil ramane. Ce, nu vi s-a intamplat sa vina acasa cu ultimul tricou de la .... nu stiu ce mare firma, sfasiat si rupt ca a aparat in poarta? Un copil destept niciodata nu v-a pune pret pe haine. Nu ati vazut ca intr-un grup de copii la joaca se amesteca si saracul si bogatul si incing o fuga pe saturate. Nu va cresteti copii in snobism. Asa ca ce conteaza daca au sau nu uniforma? Poate daca ar avea uniforma am putea pastra hainele de firma pentru vizite simandicoase daca chiar puneti pret pe ele.
Cristina

Carmen Muşat Coman spunea...

Pai asta e problema, ca snobismul e intretinut de catre parinti. Oricat de rebeli ar fi copiii,oricata influenta ar avea cei din jur asupra lor, tot familia pune bazele educatiei. Sau ale lipsei ei, dupa caz.