Licenţa şi pasienţa taximetriştilor

Nu mă interesează absolut nimic din revendicările taximetriştilor care periodic blochează centrul Capitalei. Atâta timp cât sunt primii care încalcă regulile de circulaţie ar trebui să aibă bunul simţ de a sta în banca lor. Dar găina scurmă în mijlocul bălegarului, nu?

Nu ştiu cum îşi iau licenţa unii taximetrişti de o vor pe viaţă, precum Ceauşescu preşedinţia. Unele taximetre huruie şi par atât de şubrede că-ţi faci cruce că ai ajuns cu bine la destinaţie. Unii taximetrişti arată de parcă n-au carnetul decât de două zile şi unii chiar cred că îl au.

Indiferent pentru ce protestează, eu cred că n-au nici un drept s-o facă. Atâta timp cât trec pe roşu, punându-mi viaţa în pericol, atâta timp cât îmi taie calea, băgându-se în faţa mea, atâta timp cât zebra înseamnă, pentru ei, nişte dungi albe trasate pe o şosea unde se cred stăpâni.

Nu-mi place nici cum ignoră aparatul de taxat, nici muzica pe care o dau tare în maşină, nici fumul de ţigară, nici geamul deschis fără să mă întrebe dacă vreau să iau aer. Mizeria din unele taximetre, nici atât.

Nu înţeleg de ce solicită în gura mare, cu o gură foarte mare, ca amenzile, pentru ei, să fie mai mici. Din contră, ar trebui să fie chiar mai mari. Pentru că oricine, dacă greşeşte la serviciu, e sancţionat fără drept de apel. De ce ar fi altfel mai ales când e vorba de viaţa oamenilor? E ca şi cum un medic operează din greşeală un copil, îi scoate apendicul, şi apoi superiorii lui spun: "Ei, să fim indulgenţi, doar era la serviciu!" A, cum?! S-a şi întâmplat aşa ceva? Şi cum, a fost mutat în altă parte, disciplinar? A, probabil că în acel spital nu se fac operaţii, nu?

Revenind la taximetrişti, continui să susţin că ar trebui să fie primii care să respecte regulile de circulaţie iar amenzile să fie la fel pentru toată lumea, dacă nu chiar mai mari pentru ei. Se presupune că sunt profesionişti, nu? Atunci nu le-ar fi deloc greu să respecte regulile de circulaţie. Numai că li se pare că ar fi fraieri dacă ar sta la semafor precum ceilalţi. Nu? Regulile sunt pentru fraieri şi proşti, or, ei, taximetriştii, sunt profesioniştii şoselelor.

Ei susţin că amenzile îi lasă pe drumuri, că rămân fără pâine, că le mor copiii de foame. Păi să elimine cauza şi nu va mai exista nici efectul. Pe româneşte: să respecte legea şi nu vor lua nici amenzi.

Nu îi înţeleg însă nici pe poliţiştii care se lasă înduioşaţi de rugăminţile lor: "Hai, domnu' poliţist, nu mă mai trageţi pe dreapta, am şi eu copii, ai şi mata copii!". Poate că nu au procent din amenzile încasate sau poate că sunt prea omenoşi. Dar de ce nu sunt cu toată lumea, cu mine, de exemplu?

În concluzie, nu îi înţeleg pe taximetrişti. Şi nici nu vreau să îi înţeleg atâta timp cât nu vor respecta legea. Pe urmă, mai vorbim.

A, şi nu mi-e deloc teamă că mă vor înjura după aceste rânduri. Oricum mă înjură - că i-am claxonat când mi-au tăiat calea sau s-au băgat în faţa mea. Măcar acum să aibă motiv. Tot neîntemeiat.

Notă: Nici un articol, fragment al unui articol sau fotografie nu pot fi reproduse fără acordul autoarei.