Politica e murdară sau bărbaţii sunt şmecheri?

Ne trimit la cratiţă, convinşi că bucătăria este terenul pe care se manifestă talentul, măiestria, inventivitatea noastră. Convinşi că a găti, a spăla şi a face o mulţime de lucruri mărunte în casă, deşi nu inutile, înseamnă menirea femeii.

Te revolţi, îţi spui că e o percepţie falsă, locul femeii nu e în bucătărie, ea e acolo unde e şi bărbatul, iată, deja nu mai ştii dacă să foloseşti femininul pentru sociolog sau director. Dar dacă intri în majoritatea caselor, vei găsi femeia tocmai în locul în care „o vede“ şi bărbatul: la bucătărie. Amestecând cu lingura în oala cu mâncare de pe aragaz sau tăind zarzavatul pentru ciorbă cu o dexteritate oferită de lungii ani de experienţă într-ale bucătăritului.

Dacă stai să te gândeşti bine, nici nu ai de ce să-i condamni pe bărbaţii care ne trimit la cratiţă. Li se pare firesc, căci modelul oferit de mamele, surorile, soţiile lor e unul patriarhal. Încă de când au învăţat să meargă nu s-au îndreptat spre fotoliul din faţa televizorului ci spre bucătărie, unde ştiau că-şi găsesc mamele. Acestea erau tot acolo şi când se întorceau de la şcoală, apoi de la facultate, mai târziu de la serviciu. Locul mamei a fost luat la un moment dat de soţie, aşa că nu s-a produs nici o sincopă în receptarea femeii ca fiind predestinată bucătăriei.

Cu un astfel de model nici nu e de mirare că li se pare ciudată, nelalocul ei, orice manifestare a femeii în afara regatului ei, bucătăria, şi o sancţionează după educaţie, temperament. Oricum, destul de violent, măcar verbal, spre intimidare şi punere la punct. Ne amintim cu toţii cum un domn parlamentar i-a spus răspicat unei doamne colege să-şi vadă de cratiţă şi să nu se mai amestece în politică. Unii au aplaudat – bărbaţii, alţii iar au aplaudat – tot bărbaţii. Fiind o manifestare publică însă şi nu la nivel privat, intervenţia a fost criticată de către societatea civilă iar câteva voci masculine, conştiente de potenţialul electoral al femeilor, s-au alăturat protestelor.

Din episodul acesta însă s-a învăţat ceva, până la urmă: nu că locul femeii nu e la cratiţă ci că e nevoie de mai multă diplomaţie în abordarea subiectului. Femeile sunt sensibile, şi devin uneori agresive când e vorba de drepturile, şansele lor pentru egalitate. Aşa că bărbaţii abordează acum altfel problema, într-un mod care ar trebui să măgulească femeia, să o facă să-şi dea ochii peste cap de plăcere şi să se izoleze de bună voie în sanctuarul ei, bucătăria: „Politica e prea murdară acum pentru ca femeile să intre în ea“. Căci, nu-i aşa? Femeia e pură, gingaşă, sensibiloasă şi sâmţitoare iar mirosul corupţiei şi al noroiului ar face-o să strâmbe din nas şi poate că nu-şi are la îndemână sărurile, pentru resuscitare. E cam murdară politica, aşa că lăsaţi-o pe mâinile noastre, ale bărbaţilor, noi ni le putem mânji liniştiţi, nu ne deranjează.

O atitudine care te face să zâmbeşti şi să răspunzi mai puţin academic: „Măi, dar ştii că eşti şmecher?“

Notă: Nici un articol fragment al unui articol sau fotografie nu pot fi reproduse fără acordul autoarei.