vineri, iunie 27, 2008

Raportul Tismăneanu candidează la Premiul Nobel pentru literatură

Întâi am crezut că e o glumă. Fiind însă absurd, mi-am spus că trebuie să fie adevărat. Căci în România lucrurile absurde sunt la ordinea zilei. Eugene Ionesco ar lua lecţii de la noi pentru situaţiile teatrului derizoriu al cărui promotor a fost.

Să luăm, spre exemplu, învăţământul: abecedarele sunt pline de greşeli gramaticale, lecţiile sunt învăţate de către elevi în afara şcolii, în cadrul meditaţiilor plătite cu bani grei. Materii care nu mai au ce căuta în programă de ani buni se predau în continuare. Muzica, sportul sunt considerate neimportante, victime colaterale ale sistemului de învăţământ, aşa că sunt înlocuite din start cu ore de matematică. Dar suntem un popor din ce în ce mai trist şi din ce în ce mai gras. De disciplină nu vorbesc că n-am nimic bun de zis – parcă-i balamuc în clasă şi ne mirăm de ce copiii noştri vorbesc din ce în ce mai tare. De bun simţ, nici atât, şi aici includ şi institutorii şi elevii. Nu generalizez, să fim bine înţeleşi.

Însă învăţământul o ia repede la vale iar cei care ar trebui să-l susţină stau cocoţaţi în vârful dealului – a se citi scaunul ministerial – şi dau drumul bolovanilor peste el, ca să-şi dea duhul mai repede. Au eliminat examenele de admitere la liceu, ca să nu-i streseze pe elevi, şi astfel au tras focul de armă pentru deschiderea vânătorii de note. Note apar şi dispar din catalog, în funcţie de intervenţia părintelui, bunăvoinţa profesorului, faţa plăcută a elevului. Elevul nu mai acumulează cunoştinţe ci note. Cu ele intră la liceu, apoi, după o alba-neagra cu grila de la aşa-zisa admitere la facultăţile particulare, se trezeşte student. Trece ca gâsca prin apă prin şcoală, dar România are absolvenţi de facultate cât să dăm la tot poporul, vorba ceea!

Ce mai poate fi absurd când totul e absurd? A, că-i arunci la gunoi pe Eminescu, Creangă şi introduci în programa şcolară Raportul Tismăneanu, cu expresii de lemn precum : „Era imperios necesar…”, „terenul edificării noii culturi socieliste…”? Cum să consideri absurdă explicaţia Ministerului: „Tânărul de 18-19 ani, care susţine bacalaureatul în acest an şcolar, nu trăieşte într-o eprubetă a criticii literare, ci în România anului 2008, membră a Uniunii Europene. De unde şi prezenţa unor texte nonliterare fundamentale pentru înţelegerea lumii în care trăim: Declaraţia drepturilor omului, Ghidul cetăţeanului român în UE, Uniunea Europeană în România. [...] Prin subiectele pentru examenul de bacalaureat 2008 se cultivă dimensiunea europeană a României, şi nu spiritul îngust şi dogmatic al altor vremuri" ?

Deci n-are ce să fie absurd în acest comunicat, căci culegi ce-ai semănat. Ai semănat absurd, apoi culegi tot absurd. Creezi situaţii absurde, apoi le explici tot prin gesturi absurde.Şi totuşi, nu mă pot abţine să nu dau un exemplu de “spirit îngust şi dogmatic al altor vremuri”: profesorul de tehnologie din clasa a XI-a, pe vremea lui Ceauşescu, ne spunea: „Dacă nu citiţi în fiecare zi cel puţin 30 de pagini dintr-o carte, atunci înseamnă că a trecut degeaba ziua aceea”. Şi era profesor de tehnologie! N-aţi vrea să ştiţi cu ce listă de titluri ne pomeneam noi, elevii acelor ani, de la profesorii de română, ca lectură obligatorie de vacanţă. Dar de, erau spirite înguste şi dogmatice. Ne dădeau de citit Camil Petrescu şi Lucian Blaga şi nu Raportul Tismăneanu.

Notă: Nici un articol, fragment al unui articol sau fotografie nu pot fi reproduse fără acordul autoarei.

Niciun comentariu: