B-FIT in the Street - Teatrul în spaţiul public, un spaţiu de cucerit
http://agenda.liternet.ro/articol/7063/Carmen-Musat-Coman/Teatrul-in-spatiul-public-un-spatiu-de-cucerit-B-FITin-the-Street-2008.html
Seara de vineri a primei ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de Stradă (29 mai -1 iunie, Bucureşti) B-FIT in the Street! nu a scos prea mulţi oameni din casă. Să fie de vină slaba mediatizare a evenimentului sau sesiunea studenţilor?
Oamenii au mers în urma lor ca după urs, dar îţi asumi acest risc la o paradă, chiar dacă eşti pionier în arta străzii, precum Compania franceză Transe Express, cu spectacole în peste 60 de ţări. De la Unirea până-n Piaţa Constituţiei, au defilat toboşari în haine soldăţeşti napoleoniene, saltimbanci cu flăcări, violonişti, cântăreţi de rock în costume de schelete şi cu ochii conturaţi cu negru, contrastând cu albul feţei, purtaţi de un mic camion cu un fel de balansoar inedit pe care se roteau neîncetat doi clovni …
Au fost însoţiţi de la început şi până la sfârşit, au fost aplaudaţi sau au fost abandonaţi pe drum, dar acesta e meritul teatrului de stradă, ca spectator poţi veni şi pleca oricând. Şi poţi deveni şi tu parte a spectacolului… Bufonul modern încearcă să urce pe scuterul unui şmecher rătăcit printre spectatori, deşi poţi crede că e intenţionat acolo, pentru a atrage atenţia asupra sa. Şmecherul smuceşte ghidonul şi se întoarce cu spatele, nu înainte de a spune, dispreţuitor: „Du-te, mă, de-aicea!”
Bufonul însă are prea multă experienţă pentru a fi deconcertat, deşi tonul şmecherului spune totul chiar dacă limba nu e înţeleasă… Zâmbeşte împăciuitor, dă mâna cu un bărbat, îi încredinţează mătura şi se îndreaptă apoi spre consoarta acestuia pe care o îmbrăţişează… Gestul lui spune multe, fără nici un cuvânt: „Arta e bucurie, bucurie de a fi, e comunicare… Nu contează cel cu scuterul, voi sunteţi aici, eu sunt aici, să ne bucurăm…”
Trupa ajunge astfel, în cântec, tobe, foc, lumini în Piaţa Constituţiei, unde se va instala pentru spectacolul final, apoteotic: Lacher de Violons… La 30 de metri înălţime, violonceliştii suspendaţi vor umple cerul cu sunetele viorilor… Arta celestă, pe verticală, are ca fundal Casa Poporului, luminată de sărbătoare…
Piaţa Constituţiei tocmai ce fusese părăsită, în aplauze, de Compania germană Baengditos, care a susţinut un spectacol fix – Îngerii gardieni. O maşină de pompieri chemată la locul unui
incendiu dar ai cărui pompieri provoacă ei înşişi incendii… Foc, efecte pirotehnice, cântec, lumini, apă, aruncătoare de flăcări şi butoaie cu artificii, un strop de streep-tease - un spectacol care a antrenat puţinii gură-casă, majoritatea părinţi cu copii mici.
Baengditos şi Transe Express au fost numai două din cele 13 companii de teatru europene invitate la prima ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de Stradă. Teatrul în spaţiul public este încă un spaţiu de cucerit. Şi nu are nici o legătură cu valoarea companiilor invitate.
Notă: Nici un articol, fragment al unui articol sau fotografie nu pot fi reproduse fără acordul autoarei.
Seara de vineri a primei ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de Stradă (29 mai -1 iunie, Bucureşti) B-FIT in the Street! nu a scos prea mulţi oameni din casă. Să fie de vină slaba mediatizare a evenimentului sau sesiunea studenţilor?
Oamenii au mers în urma lor ca după urs, dar îţi asumi acest risc la o paradă, chiar dacă eşti pionier în arta străzii, precum Compania franceză Transe Express, cu spectacole în peste 60 de ţări. De la Unirea până-n Piaţa Constituţiei, au defilat toboşari în haine soldăţeşti napoleoniene, saltimbanci cu flăcări, violonişti, cântăreţi de rock în costume de schelete şi cu ochii conturaţi cu negru, contrastând cu albul feţei, purtaţi de un mic camion cu un fel de balansoar inedit pe care se roteau neîncetat doi clovni …
Au fost însoţiţi de la început şi până la sfârşit, au fost aplaudaţi sau au fost abandonaţi pe drum, dar acesta e meritul teatrului de stradă, ca spectator poţi veni şi pleca oricând. Şi poţi deveni şi tu parte a spectacolului… Bufonul modern încearcă să urce pe scuterul unui şmecher rătăcit printre spectatori, deşi poţi crede că e intenţionat acolo, pentru a atrage atenţia asupra sa. Şmecherul smuceşte ghidonul şi se întoarce cu spatele, nu înainte de a spune, dispreţuitor: „Du-te, mă, de-aicea!”
Bufonul însă are prea multă experienţă pentru a fi deconcertat, deşi tonul şmecherului spune totul chiar dacă limba nu e înţeleasă… Zâmbeşte împăciuitor, dă mâna cu un bărbat, îi încredinţează mătura şi se îndreaptă apoi spre consoarta acestuia pe care o îmbrăţişează… Gestul lui spune multe, fără nici un cuvânt: „Arta e bucurie, bucurie de a fi, e comunicare… Nu contează cel cu scuterul, voi sunteţi aici, eu sunt aici, să ne bucurăm…”
Trupa ajunge astfel, în cântec, tobe, foc, lumini în Piaţa Constituţiei, unde se va instala pentru spectacolul final, apoteotic: Lacher de Violons… La 30 de metri înălţime, violonceliştii suspendaţi vor umple cerul cu sunetele viorilor… Arta celestă, pe verticală, are ca fundal Casa Poporului, luminată de sărbătoare…
Piaţa Constituţiei tocmai ce fusese părăsită, în aplauze, de Compania germană Baengditos, care a susţinut un spectacol fix – Îngerii gardieni. O maşină de pompieri chemată la locul unui
incendiu dar ai cărui pompieri provoacă ei înşişi incendii… Foc, efecte pirotehnice, cântec, lumini, apă, aruncătoare de flăcări şi butoaie cu artificii, un strop de streep-tease - un spectacol care a antrenat puţinii gură-casă, majoritatea părinţi cu copii mici. Baengditos şi Transe Express au fost numai două din cele 13 companii de teatru europene invitate la prima ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de Stradă. Teatrul în spaţiul public este încă un spaţiu de cucerit. Şi nu are nici o legătură cu valoarea companiilor invitate.
Notă: Nici un articol, fragment al unui articol sau fotografie nu pot fi reproduse fără acordul autoarei.
Comentarii