Case care nu vor mai fi


Pe strada Temişana, lângă parcul Luigi Cazzavillan, este o casă care-mi place foarte mult, în ciuda stării ei de degradare. Anul trecut, pe ea era un banner mare - Pericol de prăbuşire! I-au mai căzut nişte cărămizi, de atunci, probabil scara interioară nu mai poate fi folosită -dar e tot în picioare.


Zilele trecute am văzut uşa deschisă şi pe hol erau depozitate materiale de construcţie. Sper să o consolideze, deşi cred că speranţele mele sunt deşarte. Case cu arhitectură deosebită au fost rase de pe pământ şi în locul lor au apărut clădiri impersonale, nişte monştri care nu păstrează nimic din arhitectura străzii.


Am ţinut să am o fotografie cu ea, aşa cum e ea acum, aşa cum nu va mai fi. Fiindcă-mi place să-mi imaginez vieţile celor care au locuit-o. Îi văd vii, cu iubiri şi trădări, cu visuri şi deznădejdi. Nu pot, nu am cum să-mi imaginez şi nici nu vreau să văd viaţa celor care vor păşi peste ceva vreme în blocul impersonal, cu termopane, alarmă de ultimă generaţie şi birouri ultramoderne.

Comentarii

simonacratel a spus…
Pacat, mare pacat ca nu se pastreaza si renoveaza aceste case. Exista un mic simbure in bucurestiul acela care ar fi putut fi un oras frumos...!
Carmen Musat Coman a spus…
Il condamnam pe Ceausescu ca a daramat biserici dar noi facem la fel cu casele... Zona aceea - cu parcul Cazzavillan - era atat de frumoasa, uniforma in arhitectura (case de dinainte de razboi)...aveai impresia ca esti in alt oras. Si anul trecut s-a ridicat in locul unei case vechi o cladire de birouri (nu e chiar stilul nou dar nici cel vechi), acum parca vad ca dispare si aceasta... Un kitch e orasul asta, ca si sufletele oamenilor. Se construieste aiurea, fiecare cum vrea, nimeni nu e obligat sa respecte arhitectura locului...

Postări populare