Case care nu vor mai fi

Pe strada Temişana, lângă parcul Luigi Cazzavillan, este o casă care-mi place foarte mult, în ciuda stării ei de degradare. Anul trecut, pe ea era un banner mare - Pericol de prăbuşire! I-au mai căzut nişte cărămizi, de atunci, probabil scara interioară nu mai poate fi folosită -dar e tot în picioare.

Zilele trecute am văzut uşa deschisă şi pe hol erau depozitate materiale de construcţie. Sper să o consolideze, deşi cred că speranţele mele sunt deşarte. Case cu arhitectură deosebită au fost rase de pe pământ şi în locul lor au apărut clădiri impersonale, nişte monştri care nu păstrează nimic din arhitectura străzii.

Am ţinut să am o fotografie cu ea, aşa cum e ea acum, aşa cum nu va mai fi. Fiindcă-mi place să-mi imaginez vieţile celor care au locuit-o. Îi văd vii, cu iubiri şi trădări, cu visuri şi deznădejdi. Nu pot, nu am cum să-mi imaginez şi nici nu vreau să văd viaţa celor care vor păşi peste ceva vreme în blocul impersonal, cu termopane, alarmă de ultimă generaţie şi birouri ultramoderne.