Pe vremea mea...

Pe vremea mea, cu 9,70 luam premiul I cu coroniță, la liceu. Acum, cu 9,70 iei mențiune iar ultima medie din clasă e 9,30. N-am avut nici măcar 9,30 dar știu că mâncam chimia pe pâine trei sferturi din clasă când „Molecula” ne lăsa în situație de corijență. Un 5 - ma refer la cunoștințe -  la Molecula de ieri echivalează cu un an de 10 al unei întregi clase azi.

Pe vremea mea, în vacanțe citeam, pe o pătură, în curte. Spălam vase, hrăneam animalele curții. Culegeam prunele timpurii din livadă și făceam magiun. Mergeam în tabără, la mare, și mi se părea că am fost la capătul lumii. Azi, în vacanțe, liceenii umplu Lipscaniul și mall-urile și, de-i pui să spele vasele, îți vor răspunde că vor să se odihnească, sunt în vacanță. Se întreabă ce vopsea să-și mai cumpere că s-au plictisit de nuanța roșcată și ar fi în stare să doarmă cu laptopul la cap, că poate mai primesc un mesaj pe facebook.

Pe vremea mea, nu îndrăzneam să ridic tonul când vorbeam cu părinții mei. Nici nu gândeam că ar fi depășiți, așa cum gândesc și spun adolescenții de astăzi. Depășiți de ce?

Pe vremea mea....Și e abia începutul listei.