Premiul cel mare fără nici o strigare
Azi am câştigat un televizor plus 1000 de euro şi am fost felicitată. Un mesaj pe telefonul mobil (după ce azi-noapte, la ora 1,30 cineva cu număr ascuns mă sunase probabil nerăbdător să-mi dea marea veste) mă anunţa că sunt fericita câştigătoare. Mie-mi plac câştigurile, şi când sunt muncite şi, mai ales, când pică din cer – nu pot fi condamnată, cui nu-i plac să ridice mâna… a, nu văd pe nimeni cu mâna pe sus, bun, să revenim. Ziceam că-mi plac câştigurile dar să şi particip la un concurs. În mintea mea care nu e deloc ordonată îşi face drum o idee foarte simplă şi logică: cum să câştig marele premiu dacă eu n-am participat la concurs?
Deci: ori e unul care vrea să-şi reîncarce cartela pe banii fraierilor – contactaţi-ne pentru detalii la numărul… ori e unul care vrea să-şi umfle buzunarul, probabil cerându-ţi o taxă de trimitere a televizorului, habar n-am, îi las pe cei care se ocupă de aşa ceva să-şi bată capul doar n-o să le dau acum şi ponturi.
Cine mai crede în astfel de şmecherii? Din moment ce mesajele mai circulă pe telefoane, e clar că încă mai sunt oameni care cad în plasă. Are balta peşte. Zilele trecute, de pildă, eram la poştă. În faţa mea, un bărbat de vreo 35 de ani, îmbrăcat modern, în blugi şi tricou, ţinea un plic mare în mână şi-l întorcea pe ambele părţi. La un moment dat o întreabă pe funcţionară pe ce parte se trece adresa destinatarului şi pe care cea a expeditorului. Şi eu care credeam că e inutil să mai existe lecţia scrisorii în manualul de literatură română din clasa a şasea! Funcţionara îi răspunde fără mirare, semn că întrebarea îi mai fusese adresată şi de către alţii şi nu rar.
- Dar banii ajung aşa, dacă-i trimit în plic? mai întreabă bărbatul.
Funcţionara îi spune că nu e indicat să trimită bani în plic şi-i sugerează să folosească un mandat poştal.
-Ştiţi, sunt pentru un concurs. Trebuie să trimitem nişte bani în plicul de răspuns, aşa e regulamentul, se justifică bărbatul.
Vocea funcţionarei devine un pic batjocoritoare sau poate doar amuzată, nu ştiu, n-am sesizat prea bine nuanţa:
- Dumneavoastră mai credeţi în concursurile astea care vă cer bani?
Bărbatul se justifică iar:
- Nu e plicul meu, m-a rugat cineva să trimit în numele lui…
E cea mai bună acoperire: Nu pentru mine, pentru altul. Adică: nu vreau să cad de fraier deşi sunt. Măcar aparenţele să fie salvate.
Aşadar: E oferă cineva să ridice premiul în numele meu?
Cine mai crede în astfel de şmecherii? Din moment ce mesajele mai circulă pe telefoane, e clar că încă mai sunt oameni care cad în plasă. Are balta peşte. Zilele trecute, de pildă, eram la poştă. În faţa mea, un bărbat de vreo 35 de ani, îmbrăcat modern, în blugi şi tricou, ţinea un plic mare în mână şi-l întorcea pe ambele părţi. La un moment dat o întreabă pe funcţionară pe ce parte se trece adresa destinatarului şi pe care cea a expeditorului. Şi eu care credeam că e inutil să mai existe lecţia scrisorii în manualul de literatură română din clasa a şasea! Funcţionara îi răspunde fără mirare, semn că întrebarea îi mai fusese adresată şi de către alţii şi nu rar.
- Dar banii ajung aşa, dacă-i trimit în plic? mai întreabă bărbatul.
Funcţionara îi spune că nu e indicat să trimită bani în plic şi-i sugerează să folosească un mandat poştal.
-Ştiţi, sunt pentru un concurs. Trebuie să trimitem nişte bani în plicul de răspuns, aşa e regulamentul, se justifică bărbatul.
Vocea funcţionarei devine un pic batjocoritoare sau poate doar amuzată, nu ştiu, n-am sesizat prea bine nuanţa:
- Dumneavoastră mai credeţi în concursurile astea care vă cer bani?
Bărbatul se justifică iar:
- Nu e plicul meu, m-a rugat cineva să trimit în numele lui…
E cea mai bună acoperire: Nu pentru mine, pentru altul. Adică: nu vreau să cad de fraier deşi sunt. Măcar aparenţele să fie salvate.
Aşadar: E oferă cineva să ridice premiul în numele meu?
Notă: Nici un articol, fragment al unui articol sau fotografie nu pot fi reproduse fără acordul autoarei.
Comentarii
:)