Scoop, o bombă a zilei (a lui Woody Allen) cu ceas oprit
http://agenda.liternet.ro/articol/7044/Carmen-Musat-Coman/O-bomba-a-zilei-cu-ceas-oprit-Scoop.html
O studentă la jurnalism, cam naivă – Sondra Pransky (Scarlett Johansson), un magician la final de carieră - Sidney Waterman (Woody Allen), un nobil tânăr, bogat şi politician pe deasupra – Peter Lyman (Hugh Jackman), ca personaje. Crime în serie, în genul lui Jack Spintecătorul, ca acţiune şi, bineînţeles, străzile Londrei ca decor. Scenariul lui Woody Allen, pe care-l şi regizează, este o comedie poliţistă care nu excelează în originalitate, nici ca intrigă nici ca final, dar este de urmărit graţie umorului care-i dă suflu.
Cele trei personaje principale îşi întretaie drumurile accidental – Sondra este omul din public care va fi „dematerializat” într-o cutie magică a lui Splendini, un iluzionist spre sfârşitul carierei şi al entuziasmului. În cutia magică i se va arăta spiritul unui jurnalist care în drumul cu corabia pe fluviul Lethe, află un pont gras, care ar putea fi bomba zilei. Jurnalistul îi împărtăşeşte ştirea, iar Sondra, dornică de afirmare, porneşte în căutarea dovezilor care să-l incrimineze pe presupusul criminal, un tânăr bogat şi în afara oricăror bănuieli – Peter. Pentru a fi şi ea în afara oricăror bănuieli, Sondra îl ia ca aliat tocmai pe iluzionistul care e mai catolic decât papa. Cei doi vor forma un cuplu tată-fiică, tandru, ca relaţie, şi vor ajunge astfel în preajma nobilului, spre a-i scotoci viaţa şi casa.
Prezenţa iluzionistului în lumea bună, la jocul de poker sau la serate, îi dă prilejul lui Woody Allen să-şi folosească umorul care, cu anii, abandonează narcisismul din filmele anterioare (chiar dacă mărturiseşte că s-a convertit la…narcisism) spre a se îndrepta spre etnii: englezii, evreii. Personajul său, Spendini, este splendid prin stângăcia de care dă dovadă în lumea bună, stângăcie abia mascată de aşa-zisul său hobby, magia; este splendid prin glumele care te fac să zâmbeşti – „Nu poţi face o glumă despre evrei, spune el, pentru că după aceea se apucă toţi să scrie scrisori”; prin agitaţia permanentă care-l caracterizează, în fond, pe actor. Este splendid prin duioşia cu care-o protejează pe aşa-zisa sa fiică Jude (Sondra), inventându-i biografii şi încercând s-o determine să vadă cu ochi lucizi chiar şi atunci – dar mai ales atunci – când s-a îndrăgostit de cel pe care-l „ancheta”.
Scoop nu e un mare film dar cine poate avea pretenţia ca toate cele 35 de pelicule ale lui Woody Allen să fie de Oscar? Scoop nu e nici un eşec. Este o comedie poliţistă simpatică, la care te destinzi. Sondra este bine interpretată de o Scarlett Johansson care nu mai are nimic din farmecul sexy care-i era lăudat anul trecut şi tocmai acesta este marele merit al lui Woody Allen – de a pune într-un rol de fetişcană cam şleampătă un sex simbol. Woody Allen este un iluzionist cumsecade care ştie că totul e aparenţă iar Hugh Jackman este fermecător de afemeiat şi de liber, ca timp, pentru un politician ambiţios şi un om de afaceri şi mai ambiţios. Laurii sunt, bineînţeles, ai lui Woody Allen, care-şi face o ieşire din scenă demnă de invidiat. Avantaj de scenarist şi regizor!
O studentă la jurnalism, cam naivă – Sondra Pransky (Scarlett Johansson), un magician la final de carieră - Sidney Waterman (Woody Allen), un nobil tânăr, bogat şi politician pe deasupra – Peter Lyman (Hugh Jackman), ca personaje. Crime în serie, în genul lui Jack Spintecătorul, ca acţiune şi, bineînţeles, străzile Londrei ca decor. Scenariul lui Woody Allen, pe care-l şi regizează, este o comedie poliţistă care nu excelează în originalitate, nici ca intrigă nici ca final, dar este de urmărit graţie umorului care-i dă suflu.
Cele trei personaje principale îşi întretaie drumurile accidental – Sondra este omul din public care va fi „dematerializat” într-o cutie magică a lui Splendini, un iluzionist spre sfârşitul carierei şi al entuziasmului. În cutia magică i se va arăta spiritul unui jurnalist care în drumul cu corabia pe fluviul Lethe, află un pont gras, care ar putea fi bomba zilei. Jurnalistul îi împărtăşeşte ştirea, iar Sondra, dornică de afirmare, porneşte în căutarea dovezilor care să-l incrimineze pe presupusul criminal, un tânăr bogat şi în afara oricăror bănuieli – Peter. Pentru a fi şi ea în afara oricăror bănuieli, Sondra îl ia ca aliat tocmai pe iluzionistul care e mai catolic decât papa. Cei doi vor forma un cuplu tată-fiică, tandru, ca relaţie, şi vor ajunge astfel în preajma nobilului, spre a-i scotoci viaţa şi casa.
Prezenţa iluzionistului în lumea bună, la jocul de poker sau la serate, îi dă prilejul lui Woody Allen să-şi folosească umorul care, cu anii, abandonează narcisismul din filmele anterioare (chiar dacă mărturiseşte că s-a convertit la…narcisism) spre a se îndrepta spre etnii: englezii, evreii. Personajul său, Spendini, este splendid prin stângăcia de care dă dovadă în lumea bună, stângăcie abia mascată de aşa-zisul său hobby, magia; este splendid prin glumele care te fac să zâmbeşti – „Nu poţi face o glumă despre evrei, spune el, pentru că după aceea se apucă toţi să scrie scrisori”; prin agitaţia permanentă care-l caracterizează, în fond, pe actor. Este splendid prin duioşia cu care-o protejează pe aşa-zisa sa fiică Jude (Sondra), inventându-i biografii şi încercând s-o determine să vadă cu ochi lucizi chiar şi atunci – dar mai ales atunci – când s-a îndrăgostit de cel pe care-l „ancheta”.
Scoop nu e un mare film dar cine poate avea pretenţia ca toate cele 35 de pelicule ale lui Woody Allen să fie de Oscar? Scoop nu e nici un eşec. Este o comedie poliţistă simpatică, la care te destinzi. Sondra este bine interpretată de o Scarlett Johansson care nu mai are nimic din farmecul sexy care-i era lăudat anul trecut şi tocmai acesta este marele merit al lui Woody Allen – de a pune într-un rol de fetişcană cam şleampătă un sex simbol. Woody Allen este un iluzionist cumsecade care ştie că totul e aparenţă iar Hugh Jackman este fermecător de afemeiat şi de liber, ca timp, pentru un politician ambiţios şi un om de afaceri şi mai ambiţios. Laurii sunt, bineînţeles, ai lui Woody Allen, care-şi face o ieşire din scenă demnă de invidiat. Avantaj de scenarist şi regizor!
Comentarii